Vinul de Duminica

Provino si-a deschis portile!

2011-11-04T19:43:00.001+02:00

Ieri si-a deschis portile primul festival de vinuri organizat la Iasi - Provino. Organizat la Centrul Expozitional Providenta din Iasi, festivalul este conceput sub forma unui eveniment expozitional ce aduce in fata publicului peste 150 de tipuri de vinuri de la cei mai importanti producatori din tara, printre care Cotnari, Murfatlar, Agroindustriala Bucium, Budureasca, Crama Oprişor, Crama Basilescu, Vinarte, Domeniile Nicoreşti, Domeniile Sâmbureşti, Crama Gramma, Crama Avereşti, Lozawine şi Banemi. Programul festivalului include degustari si lansari de vin, cursuri introductive in domeniul vinului si show-uri gastronomice realizate in premiera la Iasi de bucatarii Dan Boerescu si Florin Dumitrescu si bucatarii ieseni Adrian Lucian Sipoteanu si Catalin Zamfir. Cei prezenti pot participa in zilele de 4, 5 si 6 noiembrie la sesiunile de degustari"Wine & Gastronomy" sau se pot inscrie la cursurile de la "Scoala Vinului" organizate pe 5 si 6 noiembrie. De la Wine Shop vizitatorii pot achizitiona pentru acasa vinurile prezentate in festival iar la Terasa PROVINO gasesc mancaruri traditionale si vinuri de masa.

Programul de vizitare este urmatorul:

Vineri, 4 Noiembrie
10.00 – 20.00 Program vizitare Expozitie
10.00 – 20.00 Program de vizitare Terasa PROVINO
10.00 – 18.00 Program “Scoala Vinului”
12,30 – 17.00 Degustari multibrand in zona Wine & Gastronomy
18.00 – 22.00 Art, Music & Gastronomy

Sambata, 5 Noiembrie
10.00 – 20.00 Program vizitare Expozitie
10.00 – 21.00 Program de vizitare Terasa PROVINO
10.00 – 18.00 Program “Scoala Vinului”
12,30 – 17.00 Degustari multibrand in zona Wine & Gastronomy
18.00 – 22.00 Art, Music & Gastronomy

Duminica, 6 Noiembrie
10.00 – 18.00 Program vizitare Expozitie
12.00 – 21.00 Program de vizitare Terasa PROVINO
12,30 – 17.00 Degustari multibrand in zona Wine & Gastronomy
14.00 – 18.00 Art, Music & Gastronomy

Serile Art, Wine & Gastronomy

Adrian & Catalin Paduraru. Actorul si Criticul de Vin va asteapta sa ciocniti un pahar de vin intr-o atmosfera relaxanta, cu muzica buna si o expozitie de arta cu lucrari de pictura, sculptura si grafica ale artistilor ieseni. Vor fi realizate degustari cu vinuri special selectionate pentru aceasta ocazie de Cotnari, Bucium si Vinarte.

Vineri, 4 noiembrie, gatesc pentru invitati Adrian Lucian Sipoteanu si Cristi Zamfir, bucatari sefi la unul dintre cele mai noi si rafinate restaurante din Iasi, care detin mai multe medalii la sectiunea "Creatie" si "Asocierea vinului cu preparatul culinar".

Sambata, 5 noiembrie, Dan Boerescu, singurul roman membru concomitent al confreriilor europene ale vinului si gastronomiei "Ordo Equestris Vini Europae / Cavalerii Vinului" si "Chaine des Rotisseurs", va realiza un show gastronomic cu vin iar umorul si carisma sa vor fi principalele ingrediente ale serii.

Duminica, 6 noiembrie, Florin Dumitrescu, unul dintre cei mai in voga bucatari cu care se mandreste Bucurestiul culinar, aflat printre cei mai tineri Chefi din tara, va realiza la Iasi un show gastronomic de exceptie.

Degustari multibrand in zona Wine & Gastronomy

Organizate in zilele de 4, 5 si 6 noiembrie, degustarile includ 12-14 tipuri de vin prezentate intr-o sesiune de degustare care dureaza 45 de minute. Vor avea loc cate sase sesiuni de degustari pe zi realizate in grupe de cate 50 de persoane.

Vinurile vedeta de la Festivalul PROVINO vor fi promovate prin ritualul degustarii si prezentari profesioniste realizate de somelieri si degustatori autorizati si vor fi servite alaturi de tapasuri potrivite puse la dispozitie de restaurantele partenere.

Iubitorii de vin vor putea degusta vinurile Francusa Selectie, Grasa 2005 si Feteasca Alba Demisec de la Cotnari; Fume si Cabernet Sauvignon de la Budureasca; La Cetate Shiraz si Dragaica Rosie de la Crama Oprisor; Zghihara, Feteasca Regala si Aligote de la Crama Averesti, Husi; Castel Starmina Merlot de la Vinarte, si Trei Hectare Sable Noble Alb, Rose si Rosu de la Murfatlar.

Taxa de participare este de 10 lei /sesiune de degustare. Pretul include intrarea la festival si programul degustarilor pe care il veti primi de la Receptia PROVINO.

Scoala Vinului

Scoala Vinului are loc in zilele de 4 si 5 noiembrie, in cadrul Festivalului PROVINO. La inscriere participantii pot opta pentru ziua in care doresc sa urmeze cursurile. Instruirea se desfasora pe durata a sase ore, in grupe de cate 30 de persoane, iar trainerii sunt somelierul Marian Timofti, presedintele Organizatiei Somelierilor din Romania 2011 si Dan Boboc, presedintele Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania.

La “Scoala Vinului" pasionatii invata de la profesionisti cum sa aprecieze un vin bun, dar si tehnici de servire si asociere a vinului cu mancarea iar la final primesc diplome de participare. Cursurile vizeaza insusirea notiunilor de baza despre Vinurile HoReCa, tehnici de servire si asociere a vinului cu mancarea, initierea in arta degustarii.

Pachetul de participare la Scoala Vinului este de 250 de lei fara TVA.

Reminiscente despre Wine & Beef

2011-11-03T18:30:00.000+02:00

Fiind prins cu treaba si cu tot felul de proiecte mai mult sau mai putin legate de vinuri, constructii si structuri de rezistenta nu am apucat sa scriu despre doua escapade enologice petrecute in ultima luna de zile. Despre prima, succint, in cele ce urmeaza.

Undeva la sfarsitul lunii septembrie am luat drumul Bucurestiului pentru a participa la evenimentul Wine & Beef, organizat la resedinta Excelentei Sale, Mark H. Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti. Multumesc pe aceasta cale echipei care s-a ocupat de organizarea acestui eveniment pentru invitatie si desigur Excelentei Sale, Mark H. Gitenstein pentru aceasta initiativa. Trebui mentionat din capul locului ca scopul declarat al evenimentului a fost urmatorul: "to celebrate American fine wine and delicious beef". Cu alte cuvinte, Excelenta Sa a organizat o receptie in cadrul careia aveau sa fie prezentate si degustate vinuri premium produse in Statele Unite ale Americii, friptura de vita americana si o selectie foarte interesanta de bourbon whiskey. Cum puteam sa refuz asa ceva?

Asadar, iata-ma marti seara, pe terasa casei din Sos. Kisselef nr. 21, alaturi de alti bloggeri de vin (Mona, Razvan, Cosmin, Mihnea, Alin, Dan, Nicusor, Mihai) si reprezentanti ai presei de specialitate - Vinul.ro (Alexandra, Vali, Horia) stand la taclale, cu un pahar de vin intr-o mana si cu aparatul de fotografiat in cealalta. Acuma sa nu creada cineva c-a fost un eveniment dedicat exclusiv bloggerilor si presei, dar pentru mine a contat mai mult bucuria de a impartasi povestea unui pahar de vin american alaturi de "ai mei" decat prezenta pe acelasi metru patrat alaturi de oameni de afaceri din top 300. Seara a fost deschisa de un scurt cuvant de bun venit al Excelentei Sale, urmat de o succinta prezentare a istoriei vinului american realizata de sommelierul Sergiu Nedelea.

Prezente prin intermediul importatorilor lor din Romania, vinurile produse de Robert Mondavi (via Cramele Recas), Kendall Jackson (via Lerida), Beringer (via Crama Oprisor), E&J Gallo si Hess Family (via Heinrig Distribution) au incantat si surprins placut pe cea mai mare parte din cei prezenti pe terasa resedintei Ambasadorului Statelor Unite ale Americii. Desi nu mi-am notat constincios impresiile lasate de vinurile americane imi amintesc ca au existat mai multe exemplare dupa are am suspinat (ca de exemeplu un Zinfandel Heritage 2008, E&J Gallo sau un Syrah 2007 Vitner's Reserve, Kendall Jackson) dar si cateva - putine la care am strambat din nas (un ultra baricat Chardonnay 2009, Robert Mondavi).

Pe langa vinuri, memorabile au fost branzeturile maturate oferite de Napolact si preparatele din carne de vita pregatite excelent de Nicolae Lica, bucatar-sef la JW Mariott Steak House.

La final, am dat curs unei degustari de bourbon whiskey produs de Heaven Hill, importat de Prodal '94, dintre care preferatul meu s-a dovedit a fi un Elijah Craig 12 Years Old.

Crama Averesti lanseaza colectia Locurile la Provino

2011-10-28T17:41:00.000+03:00

In cadrul festivalului Provino, Crama Averesti din Husi lanseaza pe piata o noua colectie de vinuri albe, proaspete, denumita Locurile. Este vorba despre 6 vinuri: Zghihara – Povestesti, Feteasca Regala (sec) – Cinstesti, Feteasca Regala (demidulce) – Daruiesti, Feteasca Regala (demisec) - Muncesti, Aligote – Indraznesti si Cuvee – Dragostesti.

"Toate cele 6 vinuri cu care Crama Averesti, Husi se infatiseaza la Provino sunt bauturi spectaculoase. [...] Datorita cruzimii si faptului ca nu contin absolut nimic artificial, ele trebuie incercate la degustarile din cadrul evenimentului sau in maximum 2-3 saptamani de la cumparare. Vedeta festivalului va fi Zghihara, numita nu intamplator Povestesti" au precizat reprezentantii Cramei Averesti, Husi.

Conti Grup partener de servicii al Provino

2011-10-23T23:33:00.000+03:00

Conti Grup, unul dintre cei mai importanti furnizori de echipamente, accesorii si utilaje HoReCa din Romania, este partener de servicii al festivalului Provino, organizat la Iasi in perioada 3 – 6 noiembrie. Conti Grup va asigura linia de bucatarie utilizata de maestri bucatari pentru realizarea show-urilor gastronomice in cadrul salonului exclusivist Art, Music and Gastronomy.

La Provino vor fi expuse cateva din echipamentele Conti Grup care sunt nelipsite din bucatariile restaurantelor de astazi, pornind de la cuptorul cu convectie Retigo, un cuptor din gama Premium, cu o serie de functiuni care pot face diferenta in bucatarie, pana la accesoriile pentru inventarul din bucatarie si din sala de restaurant.

Conti Grup activeaza in industria de food de peste 12 ani si ofera solutii complete de consultanta, proiectare, furnizare de echipamente si service pentru: Restaurante, baruri, fast-food-uri, bistro-uri, cafenele, pensiuni; Cantine pentru comunitati mari (spitale, universitati, birouri, etc) si Spalatorii profesionale pentru comunitati. Compania are sediul central in Bucuresti si reprezentante in orase precum Suceava (showroom), Oradea, Constanta, Baia Mare, printre clientii sai numarandu-se lantul City Grill, lantul La mama, Hotel Howard Johnson, Popas Turistic Bucovina, Caru cu Bere, Fratelli, Ramada BV, Complex Phoenicia Mamaia, Complex Baile Felix etc, Compex Bazna etc.

Vinarte, Domeniile Samburesti si Crama Basilescu la Provino

2011-10-20T22:27:00.000+03:00

De pe lista producatorilor ce isi vor expune vinurile spre degustare in cadrul festivalului Provino azi ii anunt pe urmatorii: Vinarte, Domeniile Samburesti si nu in ultimul rand Crama Basilescu.

Vinarte, producator cu o traditie de 13 ani pe piata din Romania, vor participa la Provino unde vor prezenta spre degustare vinurile din Gama Colectie, din care fac parte: Cabernet Sauvignon Soare, Merlot Prince Matei, Merlot Prince Mircea, Riesling Cuvee d`Excellence, Sauvignon blanc Cuvee d`Excellence, Riesling dulce Sirena Dunarii precum si vinurile din Gama Enoteca: Merlot Castel Starmina, Riesling Castel Starmina, Negru de Dragasani Castel Starmina, Roze Castel Starmina, Tamaioasa Romaneasca Castel Starmina; Feteasca Neagra Villa Zorilor si Merlot Villa Zorilor.

Domeniile Samburesti vor prezenta vinuri de soi din gama Samburel de Olt - Burgund 2005, Burgund 2005, Feteasca Alba 2009, Feteasca Regala 2009, vinuri din gama "Domeniile Samburesti" - Cabernet Sauvignon 2007, Chardonnay 2010, Feteasca Alba 2009, precum si vinul Cabernet Sauvignon din gama Chateau Valvis.

Nu lipseste nici Crama Basilescu ce se va prezenta cu vinurile de creatie Golem Alb 2010 si Golem Rosu 2008 precum si cu vinuri din gama Basilescu: Feteasca alba Ancestral 2009, Tamaioasa romaneasca Autentique 2009. La standul Cramei Basilescu se vor putea degusta si vinurile din colectia Eclipse selection: Feteasca Neagra 2009, Merlot 2009, Rose 2010 si Busuioaca de Bohotin 2009.

Murfatlar, Oprisor si Budureasca vin la Provino!

2011-10-16T23:59:00.000+03:00

La prima editie a Festivalului Provino, cel mai mare producator de vinuri din Romania, Murfatlar Romania va aduce in fata publicului larg vinuri din gamele de top: gama Fatum, Arezan, Rai Grande Rezerve, Trei Hectare Sable Noble, Trei Hectare precum si bitterul Mamaia.

Nici cei de la Crama Oprisor nu se vor lasa mai prejos prezentand gamele lor de vinuri premium si superpremium: Caloian, La Cetate, La Cetate Miracol, Sherpium, Erotikon, Cupola Sanctis, Dragaica Rosie, Rusalca Alba, Smerenie, Fragmentarium si Nenumita.

Budureasca va fi prezenta in cadrul Festivalului PROVINO cu vinuri din gama Origini – Cabernet Sauvignon 2008, Tamaioasa Romaneasca 2009, Reserve 2006 precum si Fume Sec 2010 din gama Budureasca.

Branzeturile romanesti din Horezu vin la Provino

2011-10-12T20:46:00.000+03:00

Cei ce vor vizita festivalul de vin, arta si gastronomie - Provino - ce urmeaza a se desfasura la Iasi in perioada 3-6 iunie, vor avea ocazia ca pe langa vinuri sa intalneasca si cateva branzeturi romanesti.

Partener gastronomic al festivalului Provino, compania Five Continents, producator de branzeturi si produse lactate, va prezenta in cadrul sectiunii Wine & Gastronomy doua sortimente de branza: Branza Horezu si Cascavalul de Capra si Oaie.

Compania Five Continents si-a inceput activitatea in anul 1993, odata cu achizitionarea Fabricii de prelucrare a laptelui de la Fetesti, judetul Ialomita, care are o traditie de peste 50 de ani in fabricarea branzeturilor de tip cascaval, timp in care procesul tehnologic de obtinere a cascavalului a urmat linia traditionala. Compania Five Continents si-a marit in 2005 gama de produse prin inaugurarea a doua noi fabrici, Five Continents Group Rachiti, din judetul Botosani, si Five Continents Horezu, din judetul Valcea.

Degusta Toamna in rosu!

2011-10-09T15:55:00.001+03:00

Cei de la Vinul.ro organizeaza in perioada 1 - 16 octombrie o noua campanie de promovare a consumului de vin in diferite locatii din Capitala: Toamna in rosu.

Noua producatori si importatori de vin, printre care Cramele Recas, Crama Oprisor, SERVE, Vinarte, Domeniile Urlati, Domeniile Samburesti, Murfatlar Romania, Heinrig Distribution si Alexandrion Group au inscris 17 vinuri rosii ce urmeaza a fi prezentate la preturi speciale in urmatoarele locatii din Bucuresti:

Charme – Str. Smardan nr. 12

Carada – Str. Eugeniu Carada

Corelli Winebar – Str. Smardan nr. 28

La Mama – Str. Bacani nr. 1

Red Angus Steakhouse – Str. Franceza nr. 56

Trattoria del Tatoli – Calea Victoriei nr. 26

Vatra – Str. Ion Brezoianu nr. 19

Rossetya – Str. Dimitrie Bolintineanu, nr 9

Nargila Grill & Bar – Str. Bibescu Voda nr. 1

Thalia – Str. Cuza Voda nr. 147

Thalia – Str. Sevastopol nr. 8

Readers Cafe Bistro Lounge – Str. Grigore Alexandrescu 89-97

Rheinriesling 2010, LacertA Winery

2011-10-06T22:59:00.000+03:00

Degustarea comparativa de Riesling de Rin de la Enoteca Millesime desfasurata intr-o seara de joi din septembrie, s-a incheiat asa cum a si inceput, cu un Riesling romanesc. Lista celor 6 Rieslinguri degustate a fost incheiata de cel mai proaspat vin al degustarii: Rheinriesling 2010 produs de LacertA Winery in podgoria Dealu Mare.

Ajuns in fata celui din urma Riesling, m-am vazut nevoit sa recunosc ca nici una dintre probele degustate pana acum nu prezenta elemente comune evidente. Cu nasul in paharul de Rheinriesling 2010 nu stiam daca sa caut fructe galbene - caisa si piersica, iarba proaspat cosita, sau mai graba pietris si balast sau de ce nu petrol? In acest joc de-a v-ati ascunselea am reusit sa dibuiesc din prima fructele (caisa si piersica dar si ceva citrice prinse la mijloc), dar si o aroma vegetala. Gustul e echilibrat, cu aciditate nici prea-prea nici foarte-foarte, cat sa iti racoreasca palatul intr-o dupa-amiaza calduroasa de toamna.

O sticla de Rheinriesling 2010 produsa de la LacertA Winery costa intre 40 si 50 RON la magazinele de specialitate.

Riesling Cuvée Anne-Laure 2005, Arthur Metz

2011-10-06T22:50:00.000+03:00

Sticla cu Riesling Cuvée Anne-Laure 2005 produs de Arthur Metz achizionata din The Store Oradea prezenta un nivel ridicat al oxidarii, defect observat atat in culoarea chihlimbarie cat si in nasul cu arome oxidate, afectate de esterifiare. Gustul era lipsit de aciditate, cazut. Un vin imbatranit inainte de vreme pe raft.

A costat 32 RON.

Riesling Quarzschiefer 2009, Altenkirch

2011-10-05T21:37:00.001+03:00

Intalnirea cu adevaratul Riesling de Rin, nascut si crescut de mama lui in Rheingau a fost cel putin pe masura asteptarilor. E adevarat, nu are pedegree-ul colegului sau din Mosel scolit de celebrul Dr. Loosen, dar in schimb poarta cu sine amprenta unui loc extraordinar si entuziasmul unor vinifcatori cu mintea destupata. Daca ar fi sa citez un fragment de pe site-ul producatorului - Altenkirch - as spune ca realizarea unui vin e aseamanatoare rezolvarii unei ecuatii cu o infinitate de variabile, fiecare dintre aceastea depinzand de o infinitate de factori diferiti ce variaza de la an la an. Simplificata, ecuatia ar arata asa: sol x soare x ploaie x venituri x intuitie x experienta x curiozitate x curaj x entuziasm x indoiala x siguranta x vite de vie x pasiune x dragoste pentru munca + know how si bunavointa = 200 de milioane de ani de istorie terestra si o inspiratie de moment, unite in vinul perfect.

Drept sa spun nu stiu daca asa ar trebui sa se prezinte Rieslingul perfect, insa cert e ca a fost cel mai bun Riesling din cele 6 degustate. Culoare galben-pai, arome de fructe nu foarte pregnante de mar verde, piersica si caise dominate de un iz interesant de pietris, balast, pamant reavan si un strop de petrol. Gustul e proaspat, mineral, cu o textura crocanta, sutinuta de aciditate, care invadeaza palatul acaparandu-l. E un vin care scrasneste intre dinti, spargandu-se in zeci sau sute de cristale, de parca nu ar fi fost facut din struguri ci din piatra.

A costat undeva pe la 9 euro de la acelasi wine store din cartierul Kreuzberg - Berlin.

Program Provino 2011

2011-10-02T23:18:00.002+03:00

In urma cu doua saptamani anuntam organizarea unui nou festival de vin la Iasi - Provino 2011 in perioada 3-6 noiembrie 2011. Iata ca a venit vremea sa anunt si programul Festivalului Provino ce se va desfasura la Centrul Expozitional Moldova.

Joi, 3 noiembrie

17.00 – 19.00 Ceremonia de Deschidere a Festivalului Provino

19.00 – 21.00 Cocktail „Seara HoReCa-rilor”

Vineri, 4 Noiembrie

12.00 – 20.00 Program vizitare Expozitie

12.00 – 21.00 Program de vizitare Terasa PROVINO

12.00 – 18.00 Program de vizitare a Salonului Royal Wines

12,30 – 17.00 Degustari multibrand zona 1 si zona 2 Wine & Gastronomy

17.00 – 20.00 Show Gastronomic in zona Wine & Gastronomy

19.00 – 20.00 Degustari de vinuri premiate in Salonul Royal Wines pentru public larg

21.00 – 00.00 Eveniment Art & Music, Muzeul Unirii

Sambata, 5 Noiembrie

12.00 – 20.00 Program vizitare Expozitie

12.00 – 21.00 Program de vizitare Terasa PROVINO

12.00 – 18.00 Program de vizitare a Salonului Royal Wines

12,30 – 17.00 Degustari multibrand zona 1 si zona 2 Wine & Gastronomy

17.00 – 20.00 Show Gastronomic in zona Wine & Gastronomy

19.00 – 20.00 Degustari de vinuri premiate in Salonul Royal Wines pentru public larg

21.00 – 00.00 Eveniment Art & Music, Muzeul Casa Pogor

Duminica, 6 Noiembrie

12.00 – 20.00 Program vizitare Expozitie

12.00 – 21.00 Program de vizitare Terasa PROVINO

12.00 – 18.00 Program de vizitare a Salonului Royal Wines

12,30 – 17.00 Degustari multibrand zona 1 si zona 2 Wine & Gastronomy

17.00 – 20.00 Show Gastronomic in zona Wine & Gastronomy

19.00 – 20.00 Degustari de vinuri premiate in Salonul Royal Wines pentru public larg

Riesling Trocken Bernkasteler Lay 2008, Dr Loosen

2011-10-02T16:15:00.003+03:00

Degustarea comparativa dedicata Rieslingului de Rin a continuat cu un Riesling Trocken Bernkasteler Lay 2008 realizat de Dr. Loosen in regiunea Mosel din Germania. Ii multumesc lui Cezar Filip (Restaurant Ginger, Bucuresti) care mi-a atras atentia ca e improprie folosirea denumirii "de Rin" pentru un Riesling facut in alte regiuni decat Rheingau, insa am tinut sa punctez acest lucru pentru a clarifica confuzia care se poate crea datorita celor doua soiuri de struguri ce impart aceeasi denumire de Riesling. Daca in tara sa de origine, Germania, Rieslingul "de Rin" se numeste simplu: Riesling, iar Rieslingul Italian e cunoscut mai degraba sub numele de Welschriesling, ei bine, in Romania, lucrurile stau un pic diferit, intrucat am intalnit cativa producatori autohtoni care folosesc denumirea simpla de Riesling pentru a se referi la Riesling Italian.

Asadar, un Riesling sec (ger. trocken) din regiunea viticola Mosel, mai exact din arealul Bernkastel - cunoscut si sub numele de Mittelmosel. Producatorul, Dr. Loosen, face parte incepand cu 1992 din selecta asociatie germana VDP (Verband Deutscher Qualitäts - und Prädikatsweingüter), ce reuneste un numar de 200 de producatori de vin ce si-au impus un standard foarte inalt de realizare a vinurilor. Reputatia de care se bucura Dr. Loosen il recomanda ca fiind unul dintre cei mai buni producatori de Riesling din Mosel.

In pahar primul cadru apartine aromelor floral-vegetale, ce zugravesc un tablou estival, cu dealuri line, de pe care se revarsa o boare racoroasa cu miros de iarba proaspat cosita. Dupa care in scena intra fructele: mere verzi, caise dar si ceva note citrice. Spectacolul Rieslingului de Mosel explodeaza in gust: caise, mere, pere sustinute de o aciditate proaspata, vibranta. Gustul se incheie intr-o nuanta dulce-condimentata, alcool-ul de 12.5% fiind aproape imperceptibil.

L-am cumparat dintr-un magazin de vinuri din cartierul Kreuzberg - Berlin undeva la 9 euro.

Riesling de Rein 2008, F'autor

2011-10-01T13:33:00.000+03:00

Continuand degustare comparativa de Riesling de Rin, dupa "rebelul" Riesling de Rhin 2008 de la Nachbil, am turnat in pahare un Riesling de Rein 2008 de la Crama F'autor, un mic producator din Republica Moldova. Pe cei de la F'autor i-am intalnit pentru prima oara la festivalul Good Wine (Bucuresti) din luna martie a acestui an, ocazie cu care am si achiztionat de la standul lor vinul in cauza. La momentul respectiv, acest Riesling de Rein 2008 ma impresionase prin structura si textura colturoasa, minerala.

Din pacate dupa 6 luni petrecute la loc intunecat si racoros (a se citi camara) vinul n-a mai fost acelasi. Si nu cred c-au fost de vina variatiile de temperatura, intrucat sticla era inchisa cu un dop de cauciuc negru - Nomacorc. Dac-au fost de vina, mea culpa! In ciuda culorii proaspete, galben-verzui, care promitea un vin proaspat, am facut cunostinta cu rezultatul esterificarii ce acoperea caracterul ierbal si fructuos al vinului. Gustul era inca sustinut de aciditate si de acea mineralitate care gadila si excita papilele, dar nu mai avea aceasi textura.

Din cate stiu vinurile celor de la F'autor nu se gasesc inca in Romania. Pretul unui Riesling de Rein 2008 este de aprox. 20 RON.

Riesling de Rhin 2008, Nachbil

2011-09-25T08:00:00.000+03:00

Degustarea comparativa de Riesling de Rin, desfasurata la Enoteca Millesime din Oradea intr-o seara de joi (septembrie 22) a inceput cu un vin demisec. Stiu, e un inceput atipic si incalca regulile care spun ca ar fi trebuit sa-l plasez mai degraba pe la mijlocul degustarii. Insa, am ales sa fac asta dintr-un motiv foarte bine intemeiat. Vinul are o aciditate de 8.8g/l. E vorba de Riesling de Rhin 2008 de la Nachbil.

S-a prezentat curat, cu un galben-pai lipsit de intensitate. Primul nas e cuminte, te imbie cu flori de camp si fructe (piersica, caisa poate si ceva lamaie). Insa o data ce paharul e agitat registrul olfactiv se shimba radical. Motorina, petrol, hidrocarburi - si nimic altceva. Ma asteptam sa prind aceasta "aroma" - dar nu credeam ca o voi intalni de la primul vin al degustarii si nici ca va veni intr-o forma atat de bruta. Inevitabil apare intrebarea: e vorba de o tipicitate de soi sau e un defect? Raspunsul depinde de cine bea vinul. In cazul meu balanta inclina inspre o exprimare destul de dura a tipicitatii, izul fiind intalnit ulterior si la alte Rieslinguri de Rin din degustare. Pe de alta parte un neofit, ce crede ca a pus pe masa un Riesling demisec sa mearga bine la aperitiv, va fi profund dezamagit si va considera ca vinul are o hiba, datorata cel mai probabil depozitarii in conditii improprii. In gust, restul de zahar e imperceptibil, aciditatea malica dominand intreg palatul, insa la ce fineturi te mai astepti de la un vin care miroase a motorina? :)

Desi il consider un vin de referinta - cu o tipicitate de invidiat (excelent ca material didactic), nu il recomand decat amatorilor de senzatii si gusturi nebanuite, ori celor care doresc sa porneasca o revolutie si au ramas fara cocktailuri Molotov. Se gaseste printre altele la Enoteca Millesime (Oradea) si Crama Noastra (Cluj-Napoca) - 47 de lei.

Adevaratul Riesling. De Rin.

2011-09-23T08:05:00.001+03:00

Cred ca eram in facultate cand am auzit prima data ca ar exista si un altfel de Riesling decat cel Italian, pe care obisnuiam sa-l cumpar atunci si de care eram destul de multumit. Mi se spunea ca celalalt Riesling era de fapt Rieslingul adevarat si nu vinul asta de mana a doua care se gaseste la noi sub numele de Riesling Italian. Pentru a depasi mica mea deceptie de atunci am luat la rand rafturile cu vinuri de la mai toate hypermarketurile, in speranta ca voi da peste vreo sticla de Riesling de Rin, care sa-mi confirme sau infirme cele auzite. Dupa cum era de asteptat, n-am gasit in hypermarketuri nici o sticla cu Rielsing de Rin, nici de provenienta romaneasca ori straina (mi se recomandase varianta germana, ca sa fiu mai precis). In lipsa unui contra-argument palpabil am revenit la Rieslingul Italian sperand ca intr-o buna zi il voi descoperi si pe cel de Rin. A trebuit sa treaca ceva timp pana sa-mi dau seama ca nu cautam unde trebuie si ceva mai mult pana sa ma intalnesc cu un Riesling de Rin, dar asta e alta poveste.

Conform datelor statistice furnizate de German Wine Institute, din suprafata totala planta cu vita de vie in Germanaia: 102.340 ha, cu Riesling de Rin sunt plantate 22.434 ha adica 21.9% - plasandu-l pe prima pozitie in clasamentul celor mai cultivate soiuri din Germania. Nu cred ca exista crama in Germania care sa nu produca cel putin un tip de Riesling de calitate medie (Qualitätswein, pe scrut QbA) ori superioara (Qualitätswein mit Prädikat zis si QmP) - ce poate avea diverse niveluri de Prädikat (denumire germana a concentratiei zaharului in must): Kabinett, Spätlese, Auslese, Beerenauslese, Trockenbeerenauslese sau poate chiar Eiswein. Mai multe detalii despre sistemul de clasificare a vinului produs Germania am gasit la Mona - "a wahr rieslinger". Pe langa nemti, Rieslingul de Rin e cultivat cu succes in Austria, Franta (exclusiv in Alsacia), Australia si Noua Zeelanda.

Acest soi a intrat in podgoriile romanesti destul de recent, mai mult din ambitia micilor producatori decat dintr-o necesitate a pietei. In prezent, doua crame romanesti cultiva si produc vinuri din Riesling de Rin: Nachbil si LacertA Winery. Posibil ca plantatii de Riesling de Rin sa se gaseasca si in ograda celor de la SERVE si Budureasca insa etichetelor vinurilor lor nu reflecta explicit acest lucru.

Din punct de vedere aromatic, Rieslingul de Rin e soiul cu cea mai buna reputatie de terroir-expressing, vinurile obtinute fiind pe buna dreptate o reflexie a caracteristicilor climatice si de sol a locului din care provin. Rieslingurile tinere sunt caracterizate cel mai adesea de arome de mere verzi, grapefruit, piersica, miere, iarba proaspat taiata precum si de o vioiciune data de aciditatea destul de mare. Caracteristica insa e o nota de petrol sau kersoen ce se dezvolta in special la vinurile mai vechi si care nu trebuie considerata un defect.

De unde se poate cumpara un Riesling de Rin in Romania?

Din pacate in hypermarketuri, situatia vinurilor obtinute din Riesling de Rin arata la fel ca acum 6-7 ani: nu se prea gasesc, ori sunt prezente vreo 2, max. 3 sortimente. In Kaufland am gasit 3 Rieslinguri realizate pentru brandul propriu Villa Vinum - toate sub 15 RON, demidulci sau dulci. Daca nu sunteti blogger de vin si nici nu va preocupati timpul cu vreo lucrare de cercetare pe aceasta tema cred ca ar fi mai bine sa le evitati. Ceilalti mega-retaileri ce opereaza pe raza Oradiei: Real, Carrefour si Sellgros nu au deloc Riesling de Rin pe raft.

Magazinele de specialitate ofera ceva mai multa varietate insa aici preturile au o medie in jurul valorii de 80-100 RON. In top se afla Vinexpert: de la 35 RON pe un J. Baumer Rheingau - Riesling 2009 pana la 230 RON pentru Scharzhofberger Riesling 2009 - Egon Muller. Mai moderate am gasit la Good Point, insa majoritatea sunt dulci: Franz Reh Late Harvest - 25 RON, Carl Reh Eiswein - 36 RON, singurul sec e un Penfolds Rawson's Retreat Riesling - 41 RON.

In ceea ce priveste restaurantele, cea mai variata si bogata oferta de Riesling de Rin am inteles ca s-ar gasi la Restaurantul Ginger din Bucuresti, unde Cesar Filip colectioneaza cele mai bune Rieslinguri produse in Germania, importandu-le direct de la producatori. Cu prima ocazie cu care ajung la Bucuresti promit sa-i trec pragul.

Intrucat in ultima perioada subiectul Riesling de Rin a fost dezbatut si pe blogurile colegilor de breasla: Ciprian, George, Dan si Florin, am propus unui cerc restrans al membrilor Enotecii Millesime (coordonati de prof. Dorin Popa) sa realizam o degustare comparativa intre Rieslingurile de Rin produse in Romania si cateva exemplare aduse de mine din Germania, din aceeasi categorie de pret 32-40 RON, aproximativ 8-10 euro. Pentru a da si o incarcatura istorica am mai adaugat alte doua Rieslinguri: unul din Franta, respectiv Republica Moldova.

Iata lista vinurilor propuse de mine pentru aceasta degustare:

Riesling Cuvée Anne-Laure 2005, Arthur Metz - Franta (AOC Alsace)

Riesling Bernkasteler Lay 2008, Dr. Loosen - Germania

Riesling 2009, Altenkirch - Germania (Rheingau)

Riesling de Rhin 2008, Nachbil - Romania (Dealurile Satmarului)

Rheinriesling 2010, Lacerta Winery - Romania (Dealu Mare)

Riesling de Rein 2008, Fautor - Moldova

Notele de degustare si fotografii aferenete vinurilor vor fi publicate in zilele ce urmeaza.

Luati loc in banci la Scoala Vinului de la Provino!

2011-09-22T13:14:00.000+03:00

In urma cu o saptamana anuntam organizarea la Iasi a primei editii a festivalului Provino 2011, ce urmeaza a se desfasura in perioada 3-6 noiembrie. Pe langa activitatile specifice ce desfasoara la astfel de evenimente si care de obicei includ prezentari de produse si servicii, organizatorii de la AB Plus Events au pus la cale si un proiect cat se poate de inedit: Scoala Vinului.

Realizat in colaborare cu nou infiintata Organizatie a Somelierilor din Romania 2011, reprezentata de catre somelierul Marian Timofti, proiectul Scoala Vinului se doreste a fi o initiere atat a publicului larg cat si a celor din HoReCa in arta degustarii vinurilor. Astfel participantii vor invata notiuni de baza despre vinuri: de la cultivarea vitei de vie – metode de crestere, taiere, cules pana la tehnici de servire si asociere a vinului cu mancarea. Toate cunostiintele acumulate vor fi puse si in practica prin degustari de vinuri, asocieri de vin cu mancare sau show-uri si momente realizate impreuna cu echipa de bucatari.

La final un mic si important detaliu: profesorii de la Scoala Vinului nu va vor motiva absentele!

Öküzgözü - Boğazkere Buzbağ Klasik 2008, Kayra

2011-09-22T10:00:00.000+03:00

E ceva exotic care ma atrage la vinurile produse din soiurile indigene ale unor tari mai putin cunoscute pentru producerea vinurilor. E aroma unor struguri cu tipicitate necunoscuta. E gustul complementar preparatelor culinare traditionale. E denumirea aproape impronuntabila a unor localitati sau regiuni despre care aud/citesc pentru prima oara, fara sa am cea mai mica idee unde se afla.

Nu mi-am petrecut pana acum vacantele de vara in Turcia si nici nu ma atrage in mod deosebit ideea lor de turism: one-hotel all-inclusive. In consecinta, nu am avut ocazia de a experimenta cultura culinara turceasca autentica (exceptand omniprezenta oferta de tip fast-food: shawarma / kebap). Cat despre vinuri, aveam mari dubii ca turcii s-ar indeletnici cu producerea vinului, avand in vedere restrictiile impuse de Coran. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat nu doar ca produc vin, dar mai ales ca se mandresc cu cateva varietati locale de struguri ce au potential de a produce vinuri remarcabile, pretabile la a fi invechite. Din cate am citit pana acum despre vinurile turcesti nu m-am lovit de mentionarea unui sistem de clasificare - dar asta nu inseamna neaparat ca nu el nu exista. Din pacate in Romania vinurile turcesi nu au patruns decat foarte timid, colegul de breasla George semnaland in urma cu un an existenta la raft a unei sticle "otomane". Si din pacate preturile nu sunt cele mai accesibile, cel putin pentru gamele superioare.

Vinul despre care voi scrie azi a fost cumparat de pe rafturile unui supermatket din Istanbul, asadar un vin fara prea mari pretentii. Brandul Buzbağ a fost creat de Kayra, unul dintre cei 7 mari producatori de vinuri din Turcia, a carui vii si crama se afla in estul Anatoliei - in regiunile Elazig si Diyarbakır. Buzbağ Klasik a fost produs din Öküzgözü si Boğazkere - doua dintre cele mai cunoscute si cultivate soiuri locale turcesti, dar care nu provin din aceeasi regiune viticola. De aici si suspiciunea mea referitoare la existenta unui sistem de clasificare bazat pe denumirile de origne. Strugurii din soiul Öküzgözü au fost recoltati din regiunea Elazig, pe cand cei din soiul Boğazkere provin din Diyarbakır, doua regiuni relativ apropriate, din sud-estul Turciei.

Buzbağ are o culoare rosie-rubinie, eleganta, vioaie. A ajuns destul de rapid in pahar, fara sa mai beneficieze de aerisiri suplimentare in sticla sau in decanter si la drept vorbind nici nu avea nevoie. S-a deschis rapid cu arome de fructe de padure - mure, putine coacaze negre dar si cirese si visine amare, amintindu-mi destul de mult de un Carmenere chilian din gama entry-level. Gustul e placut, cu un strop de aciditate si taninuri cu zimti mici cat sa-ti deschida apetitul pentru o masa din care nu poate lipsi carnea de miel sau oaie.

A costat in jur de 5 euro sau 12 lire tucesti.

Provino 2011

2011-09-18T12:00:00.000+03:00

Dupa Bucuresti si Timisoara, Iasiul ajunge pe harta evenimentelor cu caracter viti-vinicol din acest an, gratie primei edtii a festivalului Provino, ce va avea loc in orasul de pe malurile Bahluiului in perioada 3-6 noiembrie 2011. Locatia principala de desfasurare a evenimentelor va fi Centrul Expozitional Moldova din Iasi, unde organizatorii - AB Plus Events vor amenaja sase zone destinate atat publicului larg cat si connaisseur-ilor: Expozitia Provino, Wine Shop, Standul Partenerului Strain, Salonul Royal Wines, Salonul Vinurilor Rare Romanesti si Wine & Gastronomy.

Iata ce se va intampla mai exact in aceste zone.

Expozitia Provino va fi cel mai agitat spatiu al Festivalului, unde companiile din industria vinului si al sectorului viti-vinicol isi vor expune produsele si isi vor promova serviciile.

Wine Shop, dupa cum ii spune si numele, reprezinta zona de comercializare a vinurilor prezentate la festivalul Provino, fiind amplasata la iesirea din centrul expozitional.

Standul Partenerului Strain va fi locul in care isi vor promova vinurile mai multi producatori din tara partenera: Moldova.

Cunoscatorii si pasionatii de vinuri premiate vor avea ocazia sa deguste din cele mai medaliete vinuri la Salonul Royal Wines in vreme ce cu raritatile romanesti se vor putea intalni la Salonul Vinurilor Rare Romanesti.

Sectiunea Wine & Gastronomy va gazdui show-uri culinare si asocieri gastroenologice realizate de maestri bucatari in colaborare cu sommelieri de prima mana.

Chiar daca nucleul festivalului Provino se va afla la Centrul Expozitional Moldova, o seria evenimente conexe vor avea loc si in alte locatii din Iasi. Sub umbrela Art&Music se vor desfasura mai multe concerte de jazz, blues si muzica veche la Muzeul Casa Pogor si la Muzeul Unirii.

Detalii despre participanti si programul complet in saptamanile urmatoare.

Château d'Yquem 1811

2011-09-17T20:24:00.001+03:00

In luna iulie a acestui an in cadrul unei licitatii organizate la Hotel Ritz din Londra, Christian Vanneque a devenit, contra sumei de 75.000 £, proprietarul unei sticle de Château d'Yquem 1811. Suma record reprezinta cel mai mare pret platit pana acum pe o sticla de vin alb. E vorba de sticla de vin din fotografia de mai jos.

Astfel de anunturi ma lasa rece de cele mai multe ori insa nu si de aceasta data. De ce? Pentru ca am aflat ca domnul Christian Vanneque va expune pretioasa sticla cu vin dulce in noul sau restaurant, SIP Sunset Grill, din Bali, Indonesia. Asa ca am pus repede mana pe tastatura si i-am scris lui Lucian Cremeneanu (cunoscut oradenilor si ca Lulu), aflat intr-o misiune permanenta in paradisul de la capatul lumii, adresandu-i rugamintea de a imortaliza in exclusivitate pentru Vinul de Duminica un instantaneu cu cel mai scump vin alb al momentului. Long story short: acum cateva ore am primit de la Lulu fotografia de mai sus.

Sticla de Château d'Yquem 1811 se afla in spatele unui geam anti-efractie, fiindu-i asigurate conditiile optime de temperatura si umiditate pentru a rezista cel putin inca 6 ani, cand Christian Vanneque intentioneaza sa o deschida si sa o serveasca alaturi de cei apropiati lui, cu ocazia aniversarii a 50 de ani. Da, ati citit bine, in ciuda celor 200 de ani, acest nectar din Sauternes e cat se poate de baubil, fapt cofirmat de mai multe echipe de specialisti.

P.S.

Lulu, noroceascăchie Dumniezo!

Zwack Maximilian, Spirit of Tokaj

2011-09-14T14:06:00.001+03:00

Concertul lui Eric Truffaz de la Kölcsey Központ (Centrul Cultural Kölcsey) din Debrecen sustinut in luna martie a acestui an a reprezentat pentru mine o dubla descoperire. Pe de o parte a fost jazz-ul eterogen al trompetistului elvetian - ce isi promova proaspatul album In Between, lansat in 2010 la Blue Note Records. Pe de alta parte a fost un distilat de vin, aparut nu de mult timp pe piata din tara vecina, aflat in plina campanie de promovare - Zwack Maximilian.

Zwack Maximilian e produs de compania maghiara Zwack, aceeasi care produce si mult mai cunoscutul Unicum - un bitter obtinut din peste 40 de plante si condimente, dupa o "reteta secreta" transmisa din generatie in generatie. Povestea lui Zwack Maximilian incepe in urma cu aproape 100 de ani in urma, cand dupa mai multe importuri de brandy-uri din Franta, fratii Jozsef si Maximilian Zwack, proprietari ai distileriei Jozsef Zwack & Co decid sa lanseze pe piata propriul distilat de vin - Tokay Brandy - obtinut din vinurile produse in zona Tokaj. Artizanul acestui produs e Maximilian a carui ambitie si pasiune pentru enologie l-a determinat si motivat sa produca un distilat de vin mai bun decat cele pe care le importasera pana atunci din Franta. Noua bautura se bucura de popularitate inca de la inceput, compania continuand sa o produca chiar si dupa moartea lui Maximilian Zwack in 1920. Al doilea razboi mondial si perioada comunista care a urmat pun pe butuci distileria si afacerea cu distributie de bauturi alcoolice, o parte dintre membrii familiei reusind sa sa emigreze in SUA. Reintorsi in Ungaria in 1988, acestia recumpara averea familiei in 1989, reusind ca in 1990 sa puna pe piata Unicum. 20 mai tarziu se relanseaza Tokay Brandy sub numele de Zwack Maximilian, Spirit of Tokaj.

Spre deosebire de majoritatea distilatelor de vin de pe piata, Zwack Maximilian are un vol. alc. de 33% - ceea ce il face mai putin agresiv in gust. Zwack Maximilian se obtine prin distilarea vinurilor de tip szamorodni din zona viticola Tokaj, rezultand un distilat superior cu o concetratie de 80%. Conform detaliilor furnizate de catre producator in acest eau-du-vie se presara flori de tei, ajungandu-se la obtinerea unei esente de flori de tei, care apoi se invecheste in butoaie de stejar pentru o perioada relativ scurta de timp (cateva luni si nu cativa ani cum se procedeaza in cazul distilatelor de vin clasice). Urmeaza o filtrare, dupa care se realizeaza imbutelierea.

Timpul relativ scurt petrecut in butoaiele de stejar nu a influentat in mod pregnant caracteristicele distilatului, poate doar culoarea galben-aurie cu refelexe chihlimbarii. Servit cu gheata din pahar razbat arome de miere, flori de salcam si flori de tei - ce amintesc mai degraba de vinuri din Furmint si Hárslevelű decat de vanilia si condimentele exotice provenite din doagele butoaielor de stejar. Gustul e fin si catifelat, concentratia moderata de alcool fiind suficienta cat sa incalzeasca palatul fara a-l agresa.

O sticla de 0.5 l a costat aproximativ 36 RON.

Pinotage Barista 2010, Val de Vie

2011-09-13T10:00:00.000+03:00

M-am agatat de sticla de Pinotage Barista 2010 intr-un hypermarket Tesco din Ostrava, Cehia atras de eticheta simpla "de lume noua" si de numele vinului - Barista. Nu cred c-o sa-l gasiti prea curand in hypermarketurilor de la noi, insa daca va aflati in vreo escapada prin Europa, si dati peste acest vin pe rafturile din Tesco (foarte posibil sa se gaseasca si in alte lanturi comericale) va recomand sa-l puneti in cos.

Asa cum Malbec-ul e strugurele promotor al Argentinei, Carmenere-ul al Chile-ului, soiul de struguri Pinotage se identifica cu Afirca de Sud. Pinotage a fost creat in 1925 de Abraham Perold, profesor de viticultura la Universitatea Stellenbosch, prin incrucisarea a doua soiuri: Pinot Noir si Cinsault (cunoscut si sub numele de Hermitage in Africa de Sud) in incercarea de a obtine o vita de vie mai putin pretentioasa care sa produca vinuri cu un caracter fin ca acela al Pinot Noir-ului. Rezultatul experimentului lui Perold si-a castigat admiratia de abia 34 de ani mai tarziu cand un vin obtinut din Pinotage a obtinut distinctia maxima in cadrul unei expozitii din Cape Town. Vinurile obtinute din Pinotage au ca si caracteristica generala arome fructate de cirese, merisor mergand inspre senzatii pamantii, de fum, castigand prin invechire arome de ciocolata.

Pinotage Barista 2010 a fost creat de Bertus Fortie, enolog si managing director la Val de Vie - o crama boutique ce detine si un club de polo, pentru Vinimark - cel mai mare distribuitor de vinuri din Africa de Sud. Un vin facut din joaca baietilor mari, ce mai! Dat fiind ca e un vin de Lume Noua l-am turnat in pahar, fara alte pregatiri speciale. Culoare inchisa, densa. Nasul a inceput timid cu arome de fructe - cirese, visine, ceva prune urmand ca dupa cateva agitari ale paharului sa te trimita intr-o cafenea italiana, ce miroase a espresso, boabe de cafea proaspat macinate si ciocolata neagra - de aici cel mai probabil si numele Barista. Acest stil de a vinifica Pinotage-ul cunoscut si sub numele de Coffee Pinotage se datoreaza in mare masura unei "retete secrete" ce implica utilizarea unui anum tip de drojdii precum si a bariquerilor cu grade diferite de ardere. Reteta apartine enologului Bertus Fortie, poreclit de altfel "Starbucks". In gura, vinul are o textura catifelata, taninurile sunt rotunjite, poate chiar un pic amarui pe final - nimic agresiv in orice caz. E un vin usor de baut si destul de usor de inteles, ca majoritatea vinurilor medium din Lumea Noua.

A costat undeva intre 8 si 10 euro.

White Wine Selection @ Restaurant Graf, Oradea

2011-09-11T22:05:00.002+03:00

Vineri seara am luat cina la Restaurant Graf din Oradea, in parte pentru a profita de ultima zi a ofertei pentru meniul White Wine Selection dar si pentru a experimenta alte preparate create in bucataria luxosului restaurant oradean. Judecand dupa faptul ca intr-o seara de vineri am fost singurii meseni din Salonul Verde, cred ca lumea buna a orasului de pe Crisul Repede nu se prea inghesuie sa guste din bunatatile pregatite la Restaurant Graf si rateaza astfel o sansa imensa, pentru care altii i-ar invidia.

O data studiat meniul Geta a optat pentru o bistecca fiorentina, iar eu am ales un White Wine Selection - un meniu asortat cu vinuri albe, pus la cale de catre bucatarul Nicolas Delgado si cei doi sommelieri ai casei: Vlad Muresan si Septimiu Crisan.

Pana eu am servit o portie de salata caprese (felii de rosii alterate cu felii de mozarella si frunze de busuioc, stropite cu ulei de masline) cu vinegreta de busuioc acompaniata de o racoritoare Feteasca Regala 2009 de la Casa Olteanu / Gramma, Getei i-au fost adus din partea casei un platou ce a cuprins un crevete cu pepene rosu, salata de vinite si pasta de masline verzi si negre. N-am mai apucat sa facem si dovada foto a celor prezentate asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant.

La felul principal, Geta servit o portie generoasa de bistecca fiorentina (500 gr), din vitel de lapte cu legume la gratar si sos de mustar alaturi de un pahar de vin rosu - Les Cerises produs de Michel & Pompilia Guiraud (Domaine Boissezon-Guiraud) in Languedoc-Roussillon, Franta. Nu m-am putut abtine sa nu gust din friptura de vitel pregatita medium (personal mi-as fi dorit-o mai "rare") si din Les Cerises - un cupaj de Syrah si Cinsault, care pe langa aromele de cirese din nume etaleaza si ceva visine si coacaze rosii. Felul de baza al meniului White Wine Selection l-a constituit un steak de somon cu vongole si sos verde langa care a venit un pahar de Riesling Origini 2008 de la Budureasca.

La desert m-am delectat cu un bavaroise de soc cu fistic, physalis si o linie de ciocolata impreuna cu care am servit un elegant Chardonnay 2009 de la Corcova Roy&Damboviceanu.

Ajungand si la nota de plata, un meniu White Wine Selection costa 65 RON ceea ce nu mi se pare mult avand in vedere preparatele culinare si vinurile propuse. De sambata a fost lansat Red Wine Selection ce cuprinde tot 3 preparate culinare asociate cu 3 vinuri rosii, la acelasi pret, de 65 RON. Despre el, in saptamanile ce urmeaza.

Ce cred eu despre campaniile TV ale vinurilor romanesti

2011-09-08T21:28:00.000+03:00

In postarile trecute am prezentat mai multe clipuri (unele mai noi, altele mai vechi) care au promovat pe TV vinurile produse de diversi producatori din Romania. Nu m-am abtinut si am scris despre fiecare dintre ele, prezentand ideea care a stat in spatele clipului si totodata incercand sa punctez cateva aspecte comune raspunzand la 4 intrebari: gama de vinuri promovata, target, relevanta spotului raportata la produsul promovat si relevanta spotului raportata la target. Si cred ca am ajuns in punctul in care sa pot trage si cateva concluzii...

In general cei mari isi permit asemenea jucarii scumpe, asa ca era si normal ca mare parte din clipuri sa apartina unora ca Murfatlar sau Vincon. Intr-adevar cei de la Cotnari au avut si ei cateva clipuri care promovau un concurs cu capisoane, dar in schimb pe cei de la Jidvei nu-mi amintesc sa-i fi vazut cu vreo reclama in media vizuala. Dar asta nu inseamna ca advertisingul la TV e un domeniu exclusiv dedicat celor ce detin peste 2000 ha. Dintre producatorii de talie medie, i-am remarcat pe Halewood si Domeniile Samburesti, care au avut si ei cateva clipuri care au rulat pe TV. Insa nu cine isi face reclama ci mai degraba la ce si in ce fel ma intereseaza pe mine.

Asadar, la ce? In cea mai mare parte din cazuri producatorii au ales sa-si promoveze la TV produsele din gamele entry-level si medium. Vinuri din super-market, ieftine, de mare tiraj, accesibile si disponibile pentru toata lumea care se uita la TV. Si probabil din acelasi considerent s-a scos in fata brandul: Beciul Domnesc, Zestrea, Prahova Valley, Vita Romaneasca si nu un vin scos sub acest brand. Primeaza eticheta pentru ca, nu-i asa, multi dintre consumatori nu prea stiu ce cumpara si cand ajung in fata rafturilor cu vinuri din supermarket parca au cea mai mare dilema a vietii lor. In cazul in care spotul prezinta eticheta sticlei pentru mai mult de 2 secunde, atunci neaparat vinul prezentat sa fie demi. Demisec, demidulce, n-are importanta, dar sa nu fie ceva extrem si Doamne fereste! sa fie sec. Neaparat sa fie ceva intre, sa nu cumva sa deranjeze papilele consumatorului. Atat se prezinta in reclame despre continutul sticlei cu vin. Nici vorba de arome, taninuri, aciditate, post-gust, asociere cu vreun preparat culinar sau alti termeni alambicati. Agentiile de publicitate au creat mare parte din spoturi dupa acelasi calapod: sticlele de vin sunt prezentate la finalul spotului, fara a avea in majoritatea cazurilor o legatura cu actiunea din spot. Intr-un domeniu in care scandalurile cu vinuri contrafacute romanesti fac cel putin o data pe an prima pagina a ziarelor centrale, cred ca principala carte pe care ar trebui mizat ar fi transparenta in productie. E adevarat, nu e treaba producatorilor sau a publicitarilor sa se ocupe de educatia consumatorilor. Asa o fi, dar atunci de ce in mai toate intalnirile pe care le-am avut cu producatorii sau cu reprezentantii lor i-am auzit lamentandu-se despre lipsa culturii din domeniul vinului de care da dovada consumatorul roman.

Inevitabil ajung la target. In ochii producatorilor si al publicitarilor publicul tinta e in mare parte compus din barbati, peste 25 ani cu venituri medii sau peste medii. Femeile nu prea cumpara vin, iar atunci cand o fac, scopul e acela de a-l "ameti" pe partener. Cel putin asta se intelege din reclame. In fapt pe producatori nu cred ca ii intereseaza cine le cumpara vinul. Daca acelasi vin e cumparat de Nea Costica, care lucreaza la banda sau de Florian, care tocmai a intrat in Barou e totuna. Bine, poate exagerez un pic, dar in mare cam asa stau lucrurile. Cei care teoretic si-ar permite vinuri din gama premium, prefera sa cumpere vinuri aflate in gamele inferioare. Dintr-un singur motiv: sunt mai ieftine. Cei cu bani nu vor cumpara neaparat vinuri mai bune si mai scumpe, ci doar mai multe vinuri ieftine. Ce vinuri credeti ca va cumpara in cativa ani proaspata generatie care a implinit 18 ani si care si-a luat BAC-ul in proportie de 127%? STF?

Rovinex - Romanian Classic [Video]

2011-08-26T18:01:00.000+03:00

A cincea zi de pauza publicitara dedicata vinului romanesc.

Client: Rovinex. Campanie: Romanian Classic. Agentie: ?. An: 2009.

Tineam sa postez si doua clipuri din categoria "Asa NU!". Nu sunt singurele de acest fel care au rulat pe TV, cei de la Rovinex mai au alte doua clipuri la fel de pestrite ce promoveaza o alta gama de vinuri de duzina: Vinul de Hruba.

Cele doua spoturi nu au nici o legatura si nu fac referinta in nici un fel la vin sau la vreo alta bautura cu acest nume. Nici macar din intamplare. Despre target si relevanta produsului chiar nu cred ca are rost sa aduc vorba. Sper ca in viitor exemplele de acest fel sa dispara.

Vincon Vrancea - Beciul Domnesc [Video]

2011-08-25T19:19:00.000+03:00

Trei clipuri, acelasi brand, doua campanii diferite.

Client: Vincon Vrancea. Campanie: Beciul Domnesc. Agentie: Violet. An: 2005 / 2007.

O sa le iau pe rand.

Primul clip. Un restaurant chipurile exclusivist si cam scortos (design "minimalist", chelneri la caravata, scaune imbracate in cearceafuri albe) in care iau masa doar cuplurile (in caz ca n-ati remarcat). La una dintre mese barbatul comanda vinul: Beciul Domnesc. Atat. Nici vorba de an, de regiune sau de soi. Sub privirile severe ale chelnerului si spre surprinderea mesenilor in restaurant isi fac aparitia baietii cu efectele speciale care monteaza decorurile si recuzita Beciului Domnesc. Cu tot tacamul: sticle prafuite, paiajeni, torte, pereti din piatra cioplita. Daca stii parola ti se ofera o atmosfera speciala. Doamna e impresionata, suspina, se emotioneaza, de parca noul cadru creat e exact ceea ce si-ar fi dorit. Cei doi se prind de maini, vinul rosu curge in pahare, telenovela a inceput. La final intra in scena si sticla de vin, paharul aferent precum si sloganul: "Un caracter aparte". Doar ca nu s-a terminat aici. O masa alaturata, alt cuplu, barbatul comanda dezorientat: "La fel ca ei."

Gama de vinuri promovata: Medium. Target? Persoane cu venituri medii si peste medii, cu varsta peste 40 de ani. Relevanta spotului raportata la produsul promovat? Macar e mentionat numele brandului si e prezentata culoarea. Nu are importanta soiul sau anul. In caz ca nu iti amintesti nici macar numele brandului ceri ca la masa alaturata. Relevanta spotului raportata la target? Reclama a prins. Am intalnit destul de multe persoane care prefera brandul Beciul Domnesc dintr-un motiv sau altul si tind sa cred ca un aport important l-a avut si campania publicitara

Al doilea clip. De aceasta data tot decorul e alb. Dar ce vorbesc? Nu exista nici un decor, doar un fundal alb. Din nou un cuplu, mai tanar, tot la restaurant, sau cel putin asa se sugereaza prin prezenta chelnerului si a mimicii celor doi. Mult mai relaxati si mai degajati decat cei din clipul anterior. Dupa ce consuma un aperitiv invizibil chelnerul aduce sticla de vin. Vinul rosu curge in pahare, sau ma rog, intr-un spatiu ce are forma unui pahar. Cei doi inchina, prinzand paharele de vin de picior (primul clip in care vad asa ceva). Finalul, clasic deja, ne prezinta eticheta mare (in sfarsit), cat tot ecranul, de pe care se poate citi: Feteasca Neagra 2000 demidulce. Si nimic altceva.

Gama de vinuri promovata: Medium cu pretentii de Premium. Target? Persoane cu venituri medii si peste medii, cu varsta peste 25-30 de ani. I-au mai intinerit. Relevanta spotului raportata la produsul promovat? Cel putin stim ca de data asta nu e vorba doar de brandul Beciul Domnesc ci este prezentat si vinul: Feteasca Neagra 2000 demidulce. Demidulce! Sa placa si doamnelor, ca altfel e probabil acru. Relevanta spotului raportata la target? Ideea decorului invizibil a placut marelui public si probabil si vinul.

Al treilea clip. Nu pot decat sa cred ca a fost un "bonus" gratuit din partea agentiei Violet. Dupa doua executii cat de cat decente, avem de-a face cu un spot facut ori in pauza de masa ori in noaptea dinaintea predarii materialului spre client. Altfel nu-mi explic ce e cu slide-ul asta de imagini animate.

Gama de vinuri promovata: Nedefinita. Target? Ei bine, daca spotul asta are ceva atunci acel ceva e definirea targetului. Sa fie clar: Beciul Domnesc e destinat celor care nu fac o ora pana la serviciu, celor care nu lucreaza de la 9 la 6, celor care nu mananca aceleasi lucruri dar mai ales celor care nu se distreaza mereu la fel consumand doar bauturi obisnuite. Relevanta spotului raportata la produsul promovat? Sa nu fi fost cadrul de final cu cele doua sticle de vin: o Feteasca Neagra demidulce si un Sauvignon Blanc demisec, spotul asta putea promova la fel de bine bauturi energizante. Relevanta spotului raportata la target? Sunt curios daca acest videoclip a ajuns vreodata pe TV, eu unul nu l-am vazut si cat a rezistat.

Cramele Halewood - Prahova Valley [Video]

2011-08-24T12:40:00.002+03:00

Seria de clipuri publicitare dedicata vinului romanesc continua azi cu trei clipuri.

Client: Halewood Romania. Campanie: Prahova Valley. Agentie: The Ad Store. An: 2002.

Poate ma dumiresc si pe mine cei de la The Ad Store care a fost ideea care a stat in spatele clipului (sau ma rog celor 3 clipuri a caror final difera). E adevarat au trecut 9 ani de cand ati facut clipurile respective dar si asa cred ca la momentul respectiv puteati scoate ceva mai bun decat trei clipuri cu o tanara "apetisanta" care cumpara o sticla de vin de la supermarketul din cartier pentru a-l seduce pe tanarul pampalau de la caserie. Sex sales? Poate, dar nu cu spoturile astea.

Gama de vinuri promovata: Medium. Target? Din cate am inteles se adreseaza femeilor ce vor sa isi seduca partenerii si nu stiu ce sticla sa apuce de pe raft. Relevanta spotului raportata la produsul promovat? Pret de o secunda e afisata si eticheta pe care scrie Pinot Noir. Altfel putea sa scrie la fel de bine Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra. Important e ca un vin rosu, in stare sa-l starneasca pe ametitul de la caserie. Relevanta spotului raportata la target? Iata o femeie care stie ce vrea: Pinot Noir, doua pahare, un strop de pasiune!

Vincon Vrancea - Vita Romaneasca [Video]

2011-08-23T13:32:00.005+03:00

Pentru azi m-am gandit sa postez doua clipuri. Ambele fac parte din aceeasi campanie.

Client: Vincon Vrancea. Campanie: Vita Romaneasca. Agentie: ?. An: 2011.

Un grec si un francez povestesc destul de degajati despre experienta lor cu romanii respectiv cu obiceiurile romanesti. Amintiri placute despre oameni cumsecade, ce ajuta in miez de noapte un sofer ramas in pana sau despre o nunta undeva la tara, cu dansuri populare si nuntasi in stare sa le danseze toata noaptea. La final vine si sloganul demn de un brand de tara: "Poate ar timpul ca si romanii sa redescopere Romania", dupa care isi face aparitia si sticla de vin din gama Vita Romaneasca cu eticheta ei desprinsa parca de pe crucile din cimitirul vesel de la Sapanta.

Doua clipuri aparent low-budget, dar a caror mesaj si slogan fac toti banii. Nu am reusit sa aflu cu ce agentie au lucrat cei de la Vincon Vrancea pentru aceasta campanie, poate sunt tot cei de la Violet, cu care au lucrat si pana acum pentru campaniile 7 Pacate, Beciul Domnesc sau Muscatel, cu diferenta ca noua campanie e mult peste ceea ce au realizat pana acum. Povestile celor doi "straini" par genuine, au acea naturalete sincera, in care se face referire si la vin, dar nu intr-un mod explicit (soiuri, branduri sau producatori). Cum sa nu-i asculti povestind despre ospitalitatea romaneasca sau obiceiurile populare? Aceste virtuti cu care ne e rusine sa ne mandrim.

Exista totusi o gafa. Cam mare, in acceptiunea mea. In primul spot, la final, dupa ce suntem invitati sa redescoperim Romania, ne este prezentata o sticla de vin dintr-un soi "autentic" romanesc: Riesling.

Gama de vinuri promovata? De baza sau entry-level. Target? Consumatorul neavizat sau neexperimentat, care consuma in special vinuri din gama de baza. Relevanta spotului raportata la produsul promovat? Destul de mica, spotul nu iti spune mare lucru despre produsul promovat iar la final iti mai si tranteste un vin obtinut dintr-un soi autentic romanesc precum Rieslingul. Relevanta spotului raportata la target? Destul de mare, in conditiile in care un procent destul de mare dintre romani se afla intr-o criza de identitate culturala.

Murfatlar - Zestrea isi schimba eticheta [Video]

2011-08-22T18:52:00.004+03:00

Incepand de azi, in fiecare zi, timp de o saptamana, o sa postez un clip publicitar cu un vin romanesc. Va invit sa comentati clipurile si sa va dati cu parerea.

Client: Murfatlar. Campanie: Murfatlar - Zestrea. Agentie: NextCap. An: 2011.

Un episod desprins parca dintr-o comedie usoara de duminica dup-amiaza in care dupa mai multe intalniri, relatia dintre cei doi tineri ajunge la momentul in care el trebuie sa faca cunostinta cu ai ei, fiind invitat la cina. Tatal, capul familiei deschide in forta o sticla din vinul cel bun si toarna in pahare. Emotionat, tanarul curtezan rastoarna paharul cu vin, care pateaza fata de masa. De aici, intra in scena baietii responsabili cu grafica, care transforma pata de vin in povestea vietii familiei. La final, aflam ca sticla de vin isi schimba eticheta impopotonata cu una mult mai simpla si mai curata.

Realizarea grafica a celor de la NextCap m-a dus cu gandul pentru un moment la clipul Crazy al celor de la Gnarls Barkley. In fine, chiar si asa, elemente grafice sunt executate curat, contrastul rosu-alb fiind unul de efect. Din punct de vedere al mesajului s-a marsat pe ideea prezentei vinului alaturi de cele mai importante momente din viata. Ba mai mult, a asocierii constante a aceluiasi vin, cu aceste etape, obiceiul transformandu-se intr-un fel de traditie familiala, pe care tatal doreste sa o transmita si viitorului ginere. Foarte frumos, daca se incheia aici era perfect. La final aflam ca eticheta kitchoasa va lasa locul uneia noi, cu un design mai curat, probabil mai pe placul tanarului. La oameni noi, etichete noi.

Per ansamblu spotul e bine executat si se preta la ceva mai mult decat promovarea noii etichete a gamei Zestrea. Cei care cumparau aceasta gama o vor cumpara si de acum inainte, indiferent daca si-a schimbat eticheta, pentru ca asemeni tatalui din clip, Pinot Noir demidulce de la Murfatlar e vinul lor preferat. Din pacate vinurile din gama Zestrea nu sunt dintre cele mai bune aflate in portofoliul Cramei Murfatlar. Eu unul nu le-as alege pentru a sta pe masa unui pranz de duminica alaturi de intreaga familie.

VinCE Magazin, Zwack Maximilian si Nyakas Aligvárom 2010

2011-08-21T13:00:00.005+03:00

Dupa ce sambata trecuta am participat la Bor, mamor... Benye 2011, duminica am luat drumul autostrazii 3 si in doua ore jumate ajungeam in Budapesta. Obiectivul principal: Sziget Festival 2011. Dar nu despre nebunia si frenezia festivalului ce se desfasoara de cativa ani buni pe insula Obudai vreau sa povestesc acum ci despre ce "bunatati" am descoperit.

1. VinCE Magazin. La prima vedere o noua revista de vinuri maghiara. In fapt, dupa disparitia (sau mai bine zis suspendarea) publicatiei Decanter Hungary, intregul grup redactional s-a reorinentat si a iesit pe piata cu VinCE - de altfel, numele celui mai popular si elitist targ de vinuri din Ungaria, organizat de aceeasi oameni care scot si revista. A costat 650 HUF, aproximativ 10 RON, cam cat costa de altfel si Vinul.ro. Desi e o revista de vinuri continutul are o parte consistenta de gastronomie (restaurante, retete haute-cuisine), ba chiar si un articol de 3 pagini dedicat berii. La capitolul stiri, am remarcat una referitoare la Premiile de Excelenta Vinul.RO 2011 ce se vor desfasura in luna noiembrie a acestui an.

2. Zwack Maximilian Spirit of Tokaj. Un distilat de vin pe care il descoperisem in urma cu cateva luni, in timpul campaniei de promovare sustinuta de compania Zwack la Debrecen cu ocazia concertului lui Eric Trufazz. Zwack Maximilian Spirit of Tokaj se obtine prin distilarea vinurilor de tip Szamorodni obtinute in zona Tokaj, ca mai apoi sa fie aromatizat cu flori de tei si ulterior invechit in butoaie de stejar. Servit cu gheata elibereaza arome de flori de tei, miere de salcam, gustul fiind unul foarte placut, departe de agresivitatea caracteristica distilatelor de vin. O sticla de 0.5l a costat 2300 HUF, aproximativ 36 RON.

3. Aligvárom 2010, Nyakas Pince. Un cupaj de Chardonnay, Irsai Olivér si Müller-Thurgau disponibil si in Romania prin intermediul importatorului Crama Noastra din Cluj-Napoca. Despre impresia pe care mi-a lasat predecesorul sau, Aligvárom 2009 am scris anul trecut, urmand ca in urmatoarele saptamani sa va povestesc si despre varianta din 2010 a acestui vin. A costa putin peste 1000 HUF, aproximativ 17 RON.

Bor, mámor....Bénye 2011

2011-08-20T15:36:00.008+03:00

Inca un sfarsit de saptamana petrecut in Ungaria. Destinatia: un festival gastro-enologic, aflat la a treia editie si pe care noi il frecventam a doua oara. Doar ca de aceasta data avem alaturi de noi si mai multi prieteni. Am descoperit Bor, mámor....Bénye din intamplare anul trecut si ne-a placut atat de mult atmosfera de festival ce domnea pe strazile satului Erdőbénye incat ne-am propus sa revenim, ba mai mult anul acesta i-am adus cu noi si pe altii. Cred ca asta se cheama "good marketing". Editia din acest an se dorea a fi peste cea de anul trecut, mai ales ca pe site-ul oficial al evenimentului isi anuntasera prezenta 4 din cele mai bune 100 de restaurante din Ungaria. Asta fara a pune la socoteala obisnuitele deja concerte de jazz sau activitati dedicate copiilor.

Inarmati cu paharul de degustare oficial al festivalui am inceput periplul pe la cramele din Erdőbénye. Primul popas: Hommona. Aici pe gratarul din curte cei de la Sárga Borház Restaurant incingeau carnati de oaie si fripturi de porc ce urmau a fi servite cu castraveti murati la soare. Nu puteam sa stam deoparte asa ca le-am tinut companie cu un Furmint din 2010 si cu acordurile electro-jazz livrate de invitatul casei DJ Pax Tibi.

Pe o strada alaturata, la o aruncatura de doaga, un localnic si-a transformat atelierul de dulgerie intr-un Muzeu al Dogarului sau Kádármúzeum. De profesie inginer mecanic, Szűcs János a facut o pasiune pentru acest mestesug pe care l-a invatat de la socrul sau, ca mai apoi sa ajunga sa-si breveteze o serie de aparate destinate fabricarii butoaielor pentru vin. Dupa o lectie consistenta de istorie, exemplificata ca la scoala cu harta alaturi, am trecut si la prezentarea diferitelor tipuri de butoaie, doage, moduri de asamblare, unelte folosite. Stiati ca butoaiele destinate transportului vinului difera de cele destinate maturarii vinului, atat din punctele de vedere al dimensiunilor gabaritice cat si al grosimii doagelor folosite?

Pe strada paralela, ajungem la Bardon, in curtea caruia isi desfasurau activitatea cei de la Anyukám Mondta Restaurant. A fost cel mai delicios meniu din cate aveam sa gust: focaccia cu branza de capra, busuioc si ardei copti; porchetta (purcelus de lapte copt in cuptor si umplut cu mirodenii) servit in chifla; iar la desert crema de soc cu fructe de padure. Le-am asociat pe rand cu urmatoarele vinuri seci: Száz éves 2009, Birtokbor 2009 si Menon 2008, primele doua impresionandu-ne prin prospetime, aroma de fructe si gustul intens. In timp ce povestim despre via veche de peste 100 de ani, observam intr-un colt al mesei carioca pusa la dispozitie de organizatori si desenele facute de copii pe fata de masa din hartie. Nu ne-a luat foarte mult si am inceput si noi sa mazgalim artistic fata de masa: "We never really grow up, we only learn how to act in public!"

In curte la Abraham Pince se desfasoara un mic targ cu obiecte hand-made si haine vintage. Degustam un pahar de Furmint Birtok 2008 - probabil vinul cu cea mai ridicata aciditate din cate am reusit sa gust la aceasta editie a Bor, mamor... Benye. Pe vecinul lor, Janos Illés l-am cunoscut cu ocazia unei degustari de vinuri si branzeturi organizate in urma cu aproape doua luni de catre Biroul de Informare Turistica din Erdőbénye. Escortati de fiul lui Janos coboram in pivnita cramei Illés Pince si ne plimbam printre butoaie de vin, ajungand intr-un final la trezoreria unde toate boxele pentru invechit si pastrat vinuri sunt inchiriate pentru o perioada de 10 ani. La iesire ma delectez cu un pahar de Cuvee 2007 - un cupaj de Hárslevelu (50%) si Furmint (50%) - un vin dulce cu o textura catifelata si armonioasa.

Dupa ce ne-am adapostit de ploaia de vara ce a racorit pentru o ora strazile satului Erdőbénye trecem si pe la punctul de informare tursitica in incinta caruia era amenajata o casa traditionala. Fiecare camera a acestei case adaposteste o adevarata expozitie de unelte si obiecte specifice gospodariei taranesti. Nu mica mi-a fost mirarea cand intr-una dintre aceste camere am regasit exact acelasi model de carpeta pe care una dintre bunicile mele o avea in bucatarie.

La Vivamus, unul dintre cei doi producatori majori (alaturi de Béres) din localitate, patrudem in pivnita labirintica si dupa ce aproape ne ratacim pe unul dintre culoarele garnisite cu butoaie gasim sala de degustare si ceva mai incolo iesirea. Descoperim ca am iesim la lumina pe o cu totul alta strada decat cea de pe care ne facusem intrarea. Oricum suntem aproape de o alta crama. La Karadi-Berger poposim sa degustam comparativ doua Furmint-uri seci: unul din 2007 si unul din 2008. Cadem de comun acord ca varianta din 2008 e mult mai incantatoare, are prospetime si un post-gust intens.

Intr-un final ajungem si la cea mai noua crama din Erdőbénye, care si-a deschis portile in acest an: Turján. In timp ce pe scena amplasata in curtea proprietatii se manifesta in ritmuri de jazz trupa The Transform Quintet, de partea gastronomica se ocupau cei de la Mádi Kúria. Friptura de porc mangalita alaturi de cartofii la gratar au fost acompaniate de un proaspat Tokaji Furmint 2009, a carui structura crocanta a reusit sa stea bine langa preparatul culinar. Am incheiat seara urmarindu-i pe cei de la The Transform Quintet in timp ce ne "destrabalam" papilele cu un Tokaji Sargamuskatoly 2009 (adica un Muscat Lunel) vinificat demi-sec.

Cu siguranta ne vedem si la anul!

Perfectio 2008, Crama Basilescu

2011-08-18T10:00:00.003+03:00

Anul trecut, Crama Basilescu a dat lovitura cu Feteasca Neagra Ancestral 2008. Un vin foarte bun despre care s-a scris de cele mai multe ori la superlativ si care a stabilit noi standarde atat pentru vinificatorii romani care vor sa creeze cea mai buna Feteasca Neagra dar implicit si pentru vinificatorul Cramei Basilescu, Gabi Lacureanu. Anul acesta cu ocazia scurtei vizite pe care am facut-o la crama din Urlati, am avut privilegiul de a degusta in compania lui Gabi o parte din noile vinuri ale Cramei Basilescu. Printre acestea si Perfectio 2008, un cupaj de 5 vinuri obtinute din trei souri: Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon si Merlot. Mi-a placut intr-atat incat inainte de plecare am primit in dar cea din urma sticla imbuteliata din primul lot.

Inainte de a fi imbuteliat si a de purta eticheta, Perfectio e rezultatul unei munci de cercetare, a unui experiment enologic, a unei provocari de a crea vinul perfect. Aceasta joaca cu vinuri si bariqueri a facut ca Perfectio sa fie un cupaj de cinci vinuri obinute din trei soiuri. Intai a fost creat un cupaj de Feteasca Negra, Merlot si Cabernet Sauvignon, ce a luat apoi drumul barique-urilor. Dupa o oarecare perioada de timp petrecuta in contact cu lemnul de stejar, acest cupaj s-a intalnit cu alte doua vinuri, un Merlot si o Feteasca Neagra, rezultatul fiind trimis din nou in bariqueri (nu neaparat aceleasi).

Dupa ce a asteptat 4 luni la loc racoros si intunecat, sticla neetichetata de Perfectio 2008 a fost deschisa in compania a unui preparat culinar ce cred ca ii vine ca o manusa: pulpa de rata cu prune uscate si cartofi copti la cuptor. Pana sa-l torn in pahare l-am lasat la aerisit in decantor timp de mai bine de o ora. Culoare rosie purpurie. Primul contact e caracteristic Merlot-ului si Fetestii Negre: sirop de visine, dulceata de capsuni, visinata, urmat de caramel, fructe confiate si prune uscate. Contributia Cabernet Sauvignon-ului e resimtita ceva mai discret, pe final intrand timide in scena si pulberea de cacao si ciocolata neagra. Alcoolul de 14% isi face simtita prezenta si in nas, mai ales ca vinul a fost servit la o temperatura ce depasea 16-18 grade. Gustul e plin, cu taninuri catifelate, dulcege si iuti. Poate si din cauza temperaturii ceva mai ridicate din bucatarie, alcoolul si-a facut resimtita prezenta intr-un mod mai putin placut, incalzind destul de tare papilele.

E Perfectio 2008 noul varf de lance al Cramei Basilescu? Sa nu fi fost alcoolul ce se simte atat in nas cat si in gust, nu as fi ezitat sa raspund afirmativ intrebarii. Dar chiar si asa, cred ca Perfectio 2008 merita atentia iubitorilor de vin de la noi.

Din pacate momentan nu am informatii legate de disponibiliatea in magazinele de specialitate a acestui vin si nici pretul la care el se comercializeaza.

Vinul de Ciumbrud de la Domeniile Boieru la Enoteca Millesime

2011-08-16T22:30:00.006+03:00

Prima mea intalnire cu vinurile celor de la Domeniile Boieru a avut loc in cadrul Vinvest 2011. In portofoliul lor dominat de vinuri demidulci si dulci am descoperit atunci un Sauvignon Blanc 2010, proaspat cu arome tipice si cu un raport calitate pret imbatabil: 13 RON! Am reusit sa ma agat de ultima sticla pe care o aveau disponibila la stand, sticla pe care de altfel am si deschis-o a doua zi, duminica. Prins cu un moment festiv in familie nu am mai apucat sa-mi notez impresiile la momentul respectiv dar speram ca il voi mai intalni...

Si iata ca, undeva la sfarsitul lunii iulie, Enoteca Millesime a pus la cale o prezentare si o degustare a vinurilor din Ciumbrud produse de Domeniile Boieru. Good things come to those who wait! mi-am spus. Evenimentul a fost prezidat de catre reprezentatul cramei transilvanene: Florin Danoaie, secondat de gazdele Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului: Dorin Popa si Cristian Drimba. 80 de hectare cu vita de vie exploateaza in acest moment Domeniile Boieru urmand ca in foarte scurt timp sa intre pe rod alte 50 de ha, la care ulterior se vor mai adauga 20 ha, suprafata destinata plantatiilor urmand sa ajunga intr-un final la 150 de ha. Arealul Ciumbrud, aflat in apropierea localitatii Aiud (jud. Alba) este unul propice cultivarii migdalului, datorita unui microclimat de tip mediteranean, ce se regaseste pe malul stang al Muresului.

Nu mai putin de 8 vinuri au fost inscrise pe fisa cu impresii de degustare, dintre acestea 7 fiind albe si unul roze. S-a inceput cu un Riesling Italian 2010, unul dintre putinele vinuri seci prezentate, cu un nas proaspat, a carui aroma dominanta e cea de nuca verde. Aciditatea placuta ce gadila palatul lasa in urma un post-gust amarui. Apreciat deopotriva si de ceilalti membrii ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului a fost vinul pentru care la finalul degustarii s-au plasat cele mai multe comenzi.

Dry Muscat 2010 si-a facut intrarea in stilul caracteristic, cu aroma sa tipica, reconoscibila chiar si de catre cei mai putini initiati in ale vinului. Gustul e citric, cu o aciditate destul de buna pentru un Muscat, insa putin cam scurt.

Am continuat cu o Feteasca Alba 2010 de culoare galbena, putin intensa, a carei nas nu foarte sofisticat a provenit din zona floral-vegetala. Gustul plateste tribut restului de zahar (nu foarte mare i-adevarat), care in contrapartida ii onfera senzatia de corpolenta.

Ajuns in fata Sauvignon Blanc-ului 2010, ma asteptam sa fiu cuprins de un sentiment de deja-vu... Insa spre surprinderea mea aveam sa aflu ca exista doua Sauvignon Blanc-uri 2010 in portofoliul celor de la Domeniile Boieru: unul sec si unul demisec. De aceasta data, am facut cunostinta cu "cealalta" varianta a Sauvignon Blancului 2010: cea cu zahar rezidual. Spre deosebire de fratele sau vitreg, acest vin a fost vinificat punandu-se accent pe latura aromatica a soiului. Asadar un vin in nasul carui se simt din abundenta florile de soc si al carui gust e mai plin datorita restului de zahar si al alcoolului. Personal, prefer varianta sec a Sauvignon Blanc-ului 2010 de la Domeniile Boieru, pe care inca mai sper ca o voi reintalni in aceasta vara.

Urmatorul pe lista a fost un Traminer 2010, ce a dat buzna asemeni unei dame de lux, invaluit in arome de trandafiri, flori de tei dar si fructe exotice precum fructul pasiunii si lychee. Desi are un rest de zahar generos, acesta e foarte bine echilibrat de aciditate si alcool, rezultand un gust armonios. Mi-a placut si cred ca reprezinta e o alternativa interesanta pentru un vin servit la desert.

Pentru un strop de diversitate, degustarea a continuat cu un Pinot Noir Rose 2010. Culoare roze-somon, cu nas tipic, de coacaze rosii si zmeura. Gustului citric, proaspat, i-au fost lasate pe principii democratice 5 grame de zahar rezidual.

In mod traditional, in zona Aiudului se facea un vin caruia localnicii ii spuneau Plebanos (in trad. magh. vicar) si care, daca e sa-l citez pe Radu Anton Roman era un cupaj de Feteasca Alba, Grasa si Muscat. De altfel marca Plebanos a facut si subiectul unei dispute intre doi producatori de vinuri din zona, care in perioada interbelica si-au revendicat proprietatea acestei marci. In prezent, cei care detin marca Plebanos sunt Cramele Logos din Aiud. In semn de respect pentru aceasta traditie, cei de la Domeniile Boieru a facut "plebanosul" lor, un cupaj din Pinot Gris, Traminer si Sauvignon Blanc, lansat sub eticheta Episcopal 2009. Aromele interesante de piper alb, trandafiri, crema de zahar ars la care se adauga gustul dulce ma fac sa cred ca intr-adevar este un vin preferat de fetele bisericesti.

Intrucat episcopul e un grad ierarhic specific bisericii ortodoxe, respectand traditia transilvaneana a fost creat si un vin ce se adreseaza reprezentantiilor bisericii catolice: Cardinal 2009. Tot un vin dulce, obtinut din Pinot Gris, care datorita faptului ca a fost cules tarziu, a imprumutat vinului o culoare sidefata de foaie de ceapa, specifica mai degraba rozeurilor. Nasul a fost din acelasi registru al vinurilor aromate cu tot spectacolul aferent pe care ele il ofera.

Dat fiind ca e vorba de o crama relativ tanara ma asteptam ca vinurile lor sa urmeze o directie diferita de cele ale vecinilor mult mai notorii din zona (Jidvei). Cred ca portofoliul ar trebui sa cuprinda mai putine vinuri dulci si o varietate mai mare de vinuri seci. Totodata ma astept ca pe viitor sa fie ceva mai indrazneti si sa planteze si alte soiuri de struguri decat cele internationale. Cine stie poate o sa ajungem in cativa ani sa bem o Grasa sau un Furmint de Ciumbrud.

Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009, SERVE

2011-08-09T22:42:00.001+03:00

Sa nu fi fost perioada rece de la sfarsitul lunii iulie as fi amanat deschiderea sticlei de Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009 pentru la toamna. Nu ma asteptam ca in toiul verii sa am parte de acest intermezzo tomnatic cu dimineti racoroase si innorate, temperaturi scazute si ploi marunte si dese. Dar daca tot a venit de ce sa nu profit. Asa ca am lasat deoparte albele sprintare si rose-urile parfumate si l-am deschis.

Culoare rosie inchisa cu margini caramizii. Nasul mi s-a parut cel putin ciudat pentru Pinot Noir: usor condimentat (piper verde proaspat macinat) si cu o tenta de lemn de stejar proaspat taiat, insa fara vreo aluzie la baricare. Tipicitatea vine ceva mai incolo sub forma fructelor de vara usor acrisoare: cirese, visine si coacaze rosii. In gust se simt fructele amintite mai devreme, cu aciditatea caracteristica, ce lasa impresia unui vin cu constitutie mai degraba atletica, decat corpolenta. S-a integrat foarte bine in atmosfera autumnala a unei seri ploiase de iulie.

Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009 produs de SERVE costa putin sub 20 de RON si se gaseste in mai toate retelele de hypermarketuri de la noi.

Sauvignon Blanc 2010, Znovin Znojmo

2011-08-08T09:00:00.002+03:00

In urma cu mai bine de doua luni, inainte sa ajung in Cesky Krumlov si mai apoi in Praga nu stiam foarte multe lucruri despre vinurile produse in Cehia. In schimb despre beri auzisem numai cuvinte de lauda de la mai multi prieteni care vizitasera Cehia si mai ales Praga. Nimic de zis, cehii fac intr-adevar cateva beri foarte bune, pe care de altfel le-am si incercat. Totusi in indaratnicia mea refuzam sa cred ca intr-o tara predominant catolica nu se cultiva vita de vie - din acest punct de vedere surpriza a fost una de proportii in Polonia!

Cum nu prea avusesem timp sa-mi fac temele inainte de a pleca de acasa, hotarasem sa ma documentez la fata locului: regiuni viticole, producatori si soiuri de vita autohtone. Din pacate, cehii nu se prea omoara cu promovarea vinurilor autohtone, asa ca in putinul timp petrecut in tara lui Kafka nu am reusit sa cunosc foarte multe despre viticultura ceheasca (ei, cate-ceva tot am reusit sa aflu). Totusi, dupa intalnirea la Klub Arhitectu din Praga cu un Sauvignon Blanc 2009 produs de Vino Mikulov, ce nu a trecut fara a fi remarcat, mi-am zis ca merita sa mai incerc un Sauvignon Blanc de origine ceheasca. Am ales sa aduc acasa un Sauvignon Blanc 2010 produs de Znovin Znojmo in regiunea Znojmo din zona viticola Moravia (sud-estul Cehiei). Nu mai retin exact cat a costat, undeva pe la 25-30 de RON.

Pana nu uit... Despre regiunile viticole si soiurile de struguri din Cehia dar si despre podgoria aflata in intravilanul Pragai promit sa scriu in viitorul nu foarte indepartat. Cand se mai racoreste.

L-am turnat in pahar. Fara povesti despre soparle (din specia Lacerta Viridis) si terroir, fara sa incerc sa inteleg ceva din ce era scris in limba ceha pe contraeticheta si fara sa caut pe bloguri ce impresie a lasat altora. Culoare proaspata, galben-pai. Nasul e o explozie de fructe exotice, care nu stiu cum sa iasa mai repede din pahar, de parca cineva le-ar fi tinut captive in sticla: mango, papaya, carambola (ha!). O data obisnuit cu asediul, am reusit sa receptez si alte arome caracteristice soiului: ceva flori de soc dar si usoare note vegetale. Daca olfactiv te da pe spate (atat la propriu cat si la figurat), in gust ii lipseste acea aciditate si prospetime care sa-i ofere o coloana vertebrala, sa-l faca mai colturos, mai crocant. Aceasta carenta a gustului a facut ca vinul sa nu poata tine pasul cu fructele de mare servite la cina, care aveau nevoie de o aciditate ceva mai pregnanta.

Analizandu-l in ansamblu trag concluzia ca e un vin adaptat la nivelul de cultura in materie de vin al consumatorilor locali de bere. Un vin care trebuie sa impresioneze prin arome dar care sa nu "deranjeze" prin gust in speranta ca va atrage de partea sa cat mai multi prozeliti ai vinului.

Swing & Swirl

2011-08-07T01:41:00.003+03:00

Pentru cea dintai degustare organizata de Enoteca Millesime in luna august am parasit orasul si ne-am indreptat spre Ineu de Cris (la circa 15 km de Oradea) la complexul Kings Land (sau King's Land). Motivul? Am dat curs invitatiei de a participa la primul eveniment dintr-o serie ce se doreste a fi cat mai lunga si care se intituleaza Golf & Wine. Nimic mai potrivit pentru o seara de joi, dat fiind noul val de caldura ce a lovit orasul din vestul tarii.

Desi stiam de existenta acestui complex nu m-am aventurat pana acum sa iau calea Ineului (ce coteste la stanga din drumul ce leaga Oradea de Cluj-Napoca). Acum ca i-am trecut pragul recunosc ca imi pare rau ca nu am ajuns mai devreme in acest loc. Complexul cuprinde un manej cu cai frizieni, un club de golf (Blu Golf Club), doua lacuri pentru pescuit si un restaurant. Un loc perfect in care sa evadezi la sfarsit de saptamana si de ce nu chiar la sfarsitul unei zile de munca.

O data ajunsi la fata locului, ne-am alaturat celorlati membrii ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului pentru a face un scurt tur al complexului Kings Land. Am inceput cu manejul, unde pasionatii de echitatie pot urma cursuri de calarit sub supravegherea si indrumarea unui instructor. Nu au fost foarte multi entuziasti dornici sa urce in sa, desi caii mi se pareau calmi si prietenosi, asa ca ne-am indreptat spre terenul de golf.

Aici, ghidati de Gabriel Toader am facut cunostinta cu echipamentul dar si cu cateva reguli de baza ale jocului. Terenul are deocamdata 6 cupe, un driving range si un putting area dar am inteles ca in viitorul nu foarte indepartat se vor adauga inca 3 cupe, scopul investitorului fiind acela de a avea in final un teren complet cu 18 gauri. Desigur, dupa teorie, am trecut si la partea practica. O experienta foarte interesanta, pentru ca nu mai jucasem golf pana acum. Desi miscarea de baza, swing-ul, e aproape tot ce conteaza in golf, am apreciat faptul ca e un sport in care primeaza respectul pentru adversar. Nu are dinamismul sau spiritul de echipa din baschet dar data fiind conditia mea fizica e foarte posibil sa ma reorientez. Per total a fost o experienta pe care mi-as dori sa o repet si poate chiar sa o continuu.

Conform programului deja stabilit dupa Golf a urmat, in mod natural as putea spune, Wine. Ba chiar mai mult. O cina, in care fiecare preparat culinar (creat de Zoltan Zoboky, bucatarul restaurantului Kings Land, membru al asociatiei Le Disciples d' Auguste Escoffier) a fost asociat cu un vin propus de Enoteca Millesime.

Cina a fost deschisa de Riviera - un vin spumant realizat de Dorel Popa la Blaj dupa metoda traditionala. Un spumant cu nas floral, cu multa aciditate, obtinut din Feteasca Reagala. Din cate am inteles editia cu eticheta Riviera este una limita, urmand ca vinul spumant sa poarte numele Tarnave. Aperitivul servit a fost compus dintr-o grisina cu prosciuto si o spuma de ardei copt.

Am continuat cu o gustare rece: somn mignon cu buchet de legume, pastrav marinat cu otet de soc si salata de rosii calde asociate cu un Sauvignon Blanc 2010 de la Lacerta Winery. Daca somnul si legumele nu a fost intocmai pe gustul meu, pastravul si otetul de soc au fost mai mult decat o surpriza placuta.

Urmatorul punct in meniu a fost reprezentat de o supa crema de conopida cu ficat de gasca marinat in rose si piure de piersici cu busuioc. Langa, a fost servit un Rose Caloian 2010 de la Crama Oprisor. De altfel nu a fost singurul reprezentant al Cramei Oprisor prezent la acest eveniment, Florin Ionescu - directorul de vanzari pe zona de Vest al cramei din Mehedinti, bucurandu-ne cu prezenta sa.

Felul principal l-a constituit un muschi de porc cu curry si cacao (!) cu mazare verde, sandwich de mamaliga si chips din cartofi de casa. Mamaliga nu e cea mai versatila garnitura, iar diferenta de textura data de asocierea cu muschiul de porc a facut-o sa para lipsita de consistenta. Pe de alta parte muschiul de porc cu curry si cacao si-a gasit un adevarat partener de discutie in vinul propus: Burgund Premium 2006 de la Wine Princess.

La final am fost delectati cu o trilogie de parmezan: parmezan raffaello, parmezan cu rosii uscate si chips de parmezan picant alaturi de un vin pe masura: Feteasca Neagra Ancestral 2008 de la Crama Basilescu.

Seria Golf & Wine a debutat cu dreptul, participantii fiind deopotriva incantati atat de "swing"-ul de pe ternul de golf cat si de "swirl"-ul din paharul cu vin. Nu pot decat sa le multumesc artizanilor acestui eveniment: Dorin Popa si Cristian Drimba (Enoteca Millesime) si Lucian Coroiu (Kings Land).

Balada de Minis cu Printesa Vinului si Balla Ur

2011-08-02T20:20:00.000+03:00

Relatia mea cu vinurile produse la Minis in judetul Arad de Balla Geza in crama Wine Princess s-a oprit brusc anul trecut cand entuziasmat de evenimentele gastro-enologice organizate in Ungaria am incercat sa experimentez turismul enologic in Romania si sa le fac o vizita. Doar am incercat, pentru ca "multumita" ospitalitatii de care au dat dovada angajatii cramei Wine Princess nici nu am mai ajuns sa le trecem pragul. In consecinta am ales sa nu le cumpar vinurile si nici sa scriu despre ele pentru o perioada de un an.

Ei bine, la aproape un an de la episodul eNOturism la Wine Princess, am fost invitat de catre cei de la Enoteca Millesime din Oradea sa particip la degustarea vinurilor realizate de crama din podgoria Minis-Maderat. Am dat uitarii micul boicot personal si am acceptat invitatia. Alaturi de gazdele Centrului de Cultura si Civilizatie, la evenimentul organizat in seara zilei de miercuri 13 iulie a fost prezent si Balla Geza, proprietarul si vinificatorul cramei aradene, care de altfel a si prezentat vinurile.

Inainte de a degusta vinurile a fost prezentat domeniul Wine Princess, ale carui plantatii se intind pe o suprafata de 75 de ha, din care un procent de 85% cu vita de vie pentru soiuri de strugurii rosii, restul fiind destinat soiurilor albe. Pe langa crama dotata cu toata tehnologia moderna: de la prese prenumatice la tancuri de inox s-a investit si intr-o pensiune cu o capacitate totala de 40 de locuri de cazare. De altfel Balla Geza a reiterat de mai multe ori pe parcursul degustarii invitatia de a-l vizita la crama, invitatie careia probabil ca ii voi da curs. Anul viitor.

Primul vin degustat a fost o Mustoasa de Maderat 2010, un vin cu denumire de origine "incorporata", de culoare galben-pai, al carui nas nu a fost unul foarte expresiv: mere verzi si usoare note florale. Gustul e unul citric, dominat de o aciditate proaspata, sustinuta de la inceput si pana la sfarsit. Per ansamblu un vin cu un caracter destul de neutral, asemanator Francusei sau Fetestii Regale.

Au urmat doua roze-uri din 2010. Primul, obtinut din Pinot Noir si Burgund Mare avand o culoare roze intensa, cu un nas ale carui arome amintesc de trandafiri, dar si de fructele rosii de sezon: coacaze rosii si zmeura. In gust se resimte faptul ca e un roze extractiv, cu multa aciditate dar si taninuri, completate pe final de un post-gust amarui. Ce de-al doilea roze, obtinut din Cadarca, s-a prezentat cu o ciudata culoare portocalie si cu un nas destul de retinut, probabil din cauza faptului ca a fost servit prea rece. Despre gust, agenda mea imi reaminteste doar ca avea un placut echilibru intre alcool si aciditate si cam atat. Desi Balla Geza s-a laudat ca rozeul sau a aparut pe coperta editiei maghiare a revistei Decanter, personal nu cred ca aceste vinuri sunt punctele sale forte.

De fapt, primul vin rosu al serii este unul dintre vinurile pentru care este cunoscut producatorul aradean: Cadarca 2008. Nu e cea mai buna Cadarca mesterita de d-l Balla Geza, apogeul l-a atins cu Cadarca Reserve 2006, dar nici cu cea de fata nu are de ce sa-i fie rusine. Culoare intensa, rubinie, nas puternic condimentat (piper rosu), gust catifelat cu taninuri bine infipte pe final, cu aciditate destul de ridicata, dar foarte bine integrata. Din totalul de opt vinuri prezentate in cadrul acestei degustari, Cadarca 2008 mi s-a parut vinul cel mai reusit si cu cea mai originala personalitate.

A urmat un Pinot Noir 2007, un vin cu o buna tipicitate, cu un nas in am recunoscut fructele lunii iunie: cirese, visine si coacaze rosii. Gustul e construit pe aceeasi idee a "fructuozitatii", aceasta fiind dublata de un corp subtirel cu aciditate placuta si taninuri fine. Elemente destul de caracteristice de altfel pentru un Pinot Noir.

Dupa Pinot Noir am facut cunostinta cu ruda sa mai indepartata, Burgundul Mare sau Blaufrankisch in varianta Burgund Premium 2006. Aspectul dens, de o culoare rosie inchisa, prevestea un vin rosu greu, extractiv. Aromele primare sunt cele de fructe negre de padure (mure) urmate de adieri tomnatice de frunze uscate. In gura vinul se remarca printr-o structura corpolenta, cu taninuri sustinute dar cu aciditatea ceva mai scazuta. Desi inrudit cu Pinot Noir-ul, se pare ca Burgundul Mare nu are nimic din finetea si eleganta soiului nobil francez, ba chiar dimpotriva. L-am clasat pe a doua treapta in topul vinurilor din degustare dupa Cadarca 2008.

Vedeta serii, pentru mare parte din comesenii mei a fost un Cabernet sauvignon Grand Selection 2003. Culoare neagra! Da, un vin produs intr-o zona viticola de mana a doua (pentru ca asa e considerata de multi podgoria Minis-Maderat) a fost in stare sa produca un vin, care dupa 8 ani de zile (dintre care 3 i-a petrecut maturandu-se in sticla) se afiseaza cu culoare neagra cu reflexii rubinii. Nasul e expresia tipica a unui Cabernet Sauvignon: ciocolata neagra, pepite de cacao, fructe negre si poate si ceva trufe. La asemenea infatisare ma asteptam ca si gustul sa fie unul pe masura: pluristratificat, corpolent, cu taninuri musculoase, care sa-mi umple gura si al carui post-gust sa imi ramana intiparit pe papile pret de cateva minute. N-a fost sa fie asa: aciditate scazuta, taninuri uscate si catifelate, care nu isi pun foarte insistent amprenta asupra palatului meu.

Am incheiat cu Cadarissima 2008, un vin dulce cu un rest de zahar de 110g/l, obtinut dupa metoda aszu din soiul Cadarca. Chiar daca nu cu foarte mult timp in urma m-am aventurat sa particip la o degustare de vinuri din Tokaj, degustare in urma careia am incercat sa invat si sa apreciez frumusetea acestui gen de vinuri, nu am devenit peste noapte un fan al vinurilor dulci. Fie ele obtinute dupa metoda aszu.

In urma acestei degustari mi s-au confirmat mai multe lucruri. In primul rand potentialul zonei viticole Minis Maderat e destul de mult subestimat. Ma astept ca in viitori ani sa mai apara cativa investitori si producatori seriosi in zona. Apoi, domnul Balla Geza face intr-adevar cea mai buna Cadarca de la noi - nu ca ar fi foarte multi producatori de vinuri obtinute din Cadarca in Romania - dar sa dam Cezarului ce-i al Cezarului. Si nu in ultimul rand, daca sticlele cu vin de la Wine Princess nu ar fi invelite in punga aceea de hartie ar avea ceva mai mult succes in randul iubitorilor de vin. D-le Balla Geza, cred ca ar fi timpul sa va reganditi strategia de comunicare si marketing. Cred ca ar fi bine sa va apucati de un re-branding!

3 Béres + 3 Illés

2011-07-31T00:50:00.006+03:00

Punctul culminant al periplului nostru prin regiunile Bukkalja si Tokaj din luna iunie a acestui an a fost degustarea de vinuri si branzeturi organizata de centrul de informare turistica al satului Erdőbénye la crama Béres. Pentru o viziune cat mai corecta a produselor locale au fost prezentate si degustate atat o parte din vinurile gazdelor - Béres Pince (45 ha), cat si cele ale unui producator mai mic - Illés Pince (6 ha), acompaniate de branzeturile produse de o ferma de oi si capre din localitate - Gonda.

Primul vin degustat a fost un Hárslevelu Diókút 2008, Béres Pince - un vin single-vineyard (in acest caz de pe plaiul Diókút) produs din soiul local Hárslevelu. De altfel soiul Hárslevelu e cunoscut in Romania sub numele de "Frunza de tei". Un vin sec (printre putinele de acest fel existente in portofoliul cramei Béres), cu un continut alcoolic ridicat (14%), cu o culoare galben-aurie destul de intensa data si de invechirea vinului timp de 3 luni in barique-uri noi de stejar unguresc. Aroma caracteristica a soiului e cea de miere de salcam, regasita si in cazul de fata, dublata de un fond citric si de cate insertii lemnoase. Gustul e sustinut de o aciditate buna, care insa vireaza destul de repede spre un amarui citric.

A urmat un cupaj - Holdezüst Cuvée 2008, Béres Pince - obtinut din Hárslevelu (85%) si Furmint (15%). Dupa cum il recomanda si producatorii este un vin usor, de vara, cu aciditate bine integrata si un usor rest de zahar. Nasul e dominat de aromele primare ale soiului Hárslevelu: miere de salcam, flori de tei, polen. Nu m-a incantat din cale-afara, dar nici nu l-am gasit deranjant.

Degustarea a continuat cu un vin produs de Illés Pince, Sarga Muskotaly 2009 sau mai pe romaneste un Muscat Lunel 2009. Surprinzator pentru un Muscat, aciditatea este foarte bine sustinuta, ceea ce-l face mult mai agreabil dat fiind ca are un rest de zahar de 16g/l. Aroma e cea tipica muscatului, cu tot spectacolul aferent vinurilor aromate: fagure de miere, flori de salcam si de tei, mosc.

Tot de la Illés Pince a venit si urmatorul vin - Cuvee 2007 - un cupaj de Hárslevelu (50%) si Furmint (50%), vinificat cu un rest de zahar generos (66 g/l). Aromele vinului nu au diferit foarte mult de cele ale cupajului Holdezüst Cuvée 2008 produs de Béres Pince, insa atu-ul vinului produs de Janos Illés l-a constituit armonia gustului. Desi nu sunt un mare fan al vinurilor dulci mi-a placut Cuvee-ul realizat de d-l Illés folosind metodele traditionale (printre care amintesc fermentarea in budane de strejar), care aduc un plus de finete vinurilor dulci aromate spre deosebire de aceeasi categorie de vinuri realizate cu metode moderne.

Din aceeasi gama (destinata cupajelor) din care face parte si Holdezüst (in trad. rom. clar de luna) ne-a fost servit un alt cupaj produs de Béres Pince: Magita Cuvée 2008. Inainte sa ne fie turnat in pahare ni s-a spus si povestea numelui acestui vin. Legenda spune ca Magita era numele unei fete ce a trait in Erdobenye si care in urma cu 400 de ani, in perioada dominatiei turcesti, si-a riscat viata pentru a salva de la moarte mai multi locuitori ai satului. Vinul are in componenta pe langa soirule pitoresti maghiare Hárslevelu si Furmint si un soi de strugure mult mai cunoscut romanilor: Grasa. Pe langa aromele primare tipice strugurilor: fagure de miere, fructe dulci supra-coapte si flori de tei in nas se resimte si efectul maturarii in bariqueri de stejar (probabil la prima folosire si cu un grad scazut de ardere) ce imprima vinului o aroma de lemn de stejar verde, proaspat taiat, pe care am gasit-o usor deranjanta.

Ultimul vin din degustare a fost un Tokaj Asszu 4 Puttonyos 2004 produs de Illés Pince. Recunosc, pana acum nu am acordat o atentie speciala vinurilor realizate dupa metoda asszu si in consecinta nici nu m-am obosit sa incerc sa le cunosc si sa le inteleg. Culoarea intensa, chihlimbarie, aromele dulci, gliceroase, de crema de zahar ars si fagure de miere sau gustul dulce, corpolent, nu imi sunt printre cele mai simpatice caracteristici pe care sa le descopar intr-un vin. Sunt departe de a spune ca un pahar de Tokaj Asszu 4 Puttonyos mi-a schimbat atitudinea fata de aceste vinuri speciale, insa pe viitor cu siguranta le voi privi altfel.

Hai-hui prin Bukkalja si Tokaj!

2011-07-24T15:29:00.010+03:00

Vara incerc sa profit cat se poate de mult de week-end-urile cu vreme buna si sa evadez din oras impreuna cu prietenii in zone mai putin cunoscute, pe la vreun festival gastronomic sau in vreo zona viticola mai apropiata. In lipsa unei infrastructuri decente la noi in tara, dar si a unor initiative eno-gastro-turistice, cel mai adesea ne pomenim ca verificam agenda evenimentelor din Ungaria, unde nu exista vreun sfarsit de saptamana sa nu se organizeze vreo sindrofie cu preparate unguresti.

Asa se intampla ca intr-un week-end din iunie, impreuna cu Geta, Ioana si Daniel (sustinatori activi ai blogului Vinul de Duminica :D ) ne-am propus sa ajungem la nu mai putin de 3 manifestari cu mancare si vin organizate in tara vecina, dintre care cea mai consistenta a fost lasata la final.

Prima oprire a fost la Bogács (in zona viticola Bukkalja - nordul Ungariei), un sat din apropierea orasului Eger, unde am ajuns chiar la inchiderea concursului de vinuri locale, organizat la scoala primara. Cum in programul manifestarilor din Bogács exista o pauza de aproape 3 ore, timp necesar instalarii scenei si tarabelor cu fel de fel de bunatati, am decis sa ne potolim foamea cu un kenyér lángos (mult mai consistent decat traditionalul langos cu smantana, branza si mujdei) proaspat scos din cuptor si sa experimentam cateva din vinurile localnicilor, servite direct la pivnita. Pesemne ajunseseram noi prea devreme, pentru ca am gasit deschis doar la Kompa Pince, unde am cerut sa fim serviti cu mai multe varietati de vinuri albe: o Feteasca Alba (Feher Leanyka) si vreo doua Chardonnay-uri. Vinuri simple, curate, fara prea multa finete aromatica, in genul vinurilor de cursa lunga. De frica norilor amenintatori care prevesteau o ploaie zdravana, am hotarat sa parasim festivalul campenesc de la Bogács, nu inainte de a cumpara doua trufe negre de la un negustor local cu 1000 forinti bucata.

Urmatoare oprire a fost in satul Kacs (din aceeasi in zona viticola Bukkalja), unde avea loc festivalul mancarurilor gatite la ceaun. Am ajuns in momentul in care juriul degusta dintr-un ceaun generos in care a fost pregatit un gulyas cu carne de mistret. Verdictul maestrilor bucatari: delicios! N-am avut puterea sa-i contrazicem.

In perimetrul destinat evenimentului se aflau in jur de 20-30 de echipe venite din toate colturile Ungariei pentru a gati impreuna la ceaun si nu neaparat pentru a se intrece pentru titlu. Am fost surprins sa vad si o echipa din judetul Harghita, pe a carei masa se aflau pregatite in aseptarea gulyasului doua vinuri romanesti de la Vinarte: Prince Matei si Soare.

Printre ceaune si bucatari imbracati in straie medievale am remarcat si o adevarata masinarie de razboi: un cuptor pe roti, dotat cu 5 sertare in care se pregateau ciolane de porc la tava: mobile cooking!

Periplul nostru din nordul Ungariei avea ca destinatie o crama din satul Erdőbénye, aflat in zona viticola Tokaj, insa ne-am abatut abatut din drum, cand pe partea stanga a soselei ce leaga orasele Miskolc si Tokaj am zarit domeniul si crama Disznókő - Disznókő Szőlőbirtok és Pincészet. Nota bene: nu aveam nici o rezervare prestabilita dinainte, nu eram un grup numeros, ba mai mult era sambata dupa-amiaza.

Am fost intampinati de o domnisoara ce stapanea o engleza cu un accent de invidiat si care ne-a condus prin crama gravitationala, construita respectand arhitectura zonei si dotata cu toate utilajele moderne necesare obtinerii unui vin de calitate superioara: prese, tancuri de inox, filtre. Mandria oricarei crame din zona Tokaj e pivnita in care se matureaza celebrele vinuri dulci si care au peretii acoperiti cu un mucegai moale de culoare neagra. Acest mucegai nobil se dezvolta in timp si se hraneste cu alcoolul ce se evapora din vinul pastrat in baricurile de stejar. Cei de la crama Disznókő se mandresc cu o pivnita completamente neagra, ce adaposteste licori cu un grad de zahar natural a carui nivel sfideaza legile fizicii - Eszcencia 2000 are o concentratie de zahar de 914 g/l ! Nu am mai avut timp sa degustam vinurile cramei asa ca la iesire m-am multumit cu o sticla de Furmint sec din 2010 pe care o voi deschide intr-una din zilele calduroase ce vor urma.

O jumatate de ora mai tarziu, ajungeam la crama si domeniile Béres - Béres Szőlőbirtok és Pincészet, unde centrul de turism al satului Erdőbénye a organizat o degustare de vinuri si branzeturi locale. Da, ati citit bine, satul are un centru de turism care se ocupa cu promovarea si organizarea a diferite evenimente ce ii vizeaza pe antreprenorii locali - fie ca sunt producatori de vin sau de branza, proprietari de restaurante, hoteluri sau mici mestesugari. Mai fusesem la Erdőbénye anul trecut cu ocazia festivalului Bor, Mámor... Bénye 2010, cand am viztat mare parte din cramele satului, insa nu ajunsesem sa trec pragul cramei Béres si nici sa le gust vinurile. Béres e unul dintre producatorii maricei ai satului: cu peste 45 de ha cultivate, cu o crama relativ nou construita (2006) dotata asa cum ii sta bine cu echipamente noi si performante si cu o sala de degustare, ce ofera o priveliste incantatoare asupra dealurilor cu vii. Inainte sa inceapa degustarea am dat o tura prin via din jurul cramei, mai exact prin plaiul (dűlő) Lőcse, pe care se afla o vie veche de 29 de ani plantata cu soiuile Furmint si Hárslevelű. Dupa cum am remarcat si pe domeniile cramei Disznókő, si aici la Béres, plantatiile cu vita de vie sunt foarte bine ingrijite, sanatoase.

In ciuda faptului ca pe facebook se anuntasera nu mai putin de 200 de participanti, la degustare am fost prezenti doar 6, comesenii nostri fiind un cuplu din orasul Szeged. Pe langa vinurile cramei Béres au fost prezentate si vinurile unui producator mai mic, tot din Erdőbénye, pe care il stiam de la vizita de anul trecut: Illés Pince, precum si produsele unui producator local de branza de oaie si capra: Gonda. Prezentarea vinurilor si a branzei a fost facuta de reprezentantii fiecarui producator, PR-ul cramei Béres: d-ra Krajnics Krisztiná, proprietara fermei de oi: d-na Goda Kiss Maria si proprietarul cramei Illés Pince: d-l Illés Janos. Despre cele 6 vinuri degustate voi scrie in urmatorul post, intitulat sugestiv "3 Béres + 3 Illés".

Povestind cu cei doi antreprenori mai mici (d-na Gonda si d-l Illés) am descoperit ca acestia isi valorifica produsele exclusiv local, la pensiunile si restaurantele din sat, existand permanent o relatie de cooperare intre unitatile HoReCa si micii producatori. Intrebati cum au resimtit perioada de recesiune sau ce artificii au folosit pentru a-si mentine vanzarile, acestia mi-au raspuns ca nu au intampinat asemenea probleme: comunitatea satului Erdőbénye si evenimentele organizate aici au fost indeajuns pentru a-si vinde in totalitate produsele.

O data incheiata degustarea am fost cadorisiti cu o mapa in care erau aranjate materialele promotionale ale obiectivelor din Erdőbénye precum si ale satelor din imprejurimi. La cererea noastra, d-ra Krajnics Krisztiná ne-a condus intr-un tur al cramei, ce functioneaza pe acelasi principiu gravitational. Ca o particularitate, am avut ocazia sa miros mai multe barique-ri noi de stejar realizate de mesterii locali (din nou un exemplu de exploatare a resurselor locale), cu grade diferite de ardere, a caror arome se regaseau si in vinurile pe care tocmai le degustasem. La final, de dragul unei degustari comparative am ales din magazinul de vinuri al cramei Béres o selectie de Furmint-uri single vineyard.

Ne-a luat ramas bun de la gazdele noastre din Erdőbénye cu promisiunea ca vom reveni in curand, cel mai probabil cu ocazia festivalului Bor, Mámor... Bénye 2011 din luna august.

O farama din La Belle Époque

2011-07-16T13:10:00.003+03:00

Inspirat de postarile recente ale Monei pe Vinuri Povestite am cautat pe okazii.ro dar si pe alte bloguri de nisa meniuri ale restaurantelor romanesti din perioada cunoscuta ca si "La Belle Époque" dar si din perioada interbelica. O sa incep cu cea mai "veche" descoperire:

Pranz oferit la Capsa de ACR in onoarea Corpului de Automobilisti Voluntari - 10 martie 1913.

Dupa cum se poate observa vinurile servite au fost: un Brauneberger - cel mai probabul un Riesling din regiunea Brauneberger Juffer, apartinand zonei Mosel din vestul Germaniei, urmat de un Chateau Latour Carnet - unul din cele 10 Quatrièmes Crus existente in regiunea Haut-Medoc din Bordeaux, despre care sunt sigur ca Ciprian ar putea sa ne povesteasca destul de multe. Un Sherry Vieux - servit ca aperitiv, a deshis masa de pranz, fastul fiind dat cu siguranta de vinul spumant - un GH Mumm Gordon Rouge, unul dintre cele mai apreciate vinuri spumante ale momentului, provenit din celebra regiunea franceza Champagne - servit la desert.

Daca as fi in pozitia de PR al ACR, as propune reorganizarea acestui pranz la Restaurantul Capsa peste 2 ani (in cadrul unui jubileu de 100 de ani: 1913-2013) si as incerca sa pun pe masa exact aceleasi vinuri si aceleasi preparate. Daca nu cel putin, poate fi o tema pentru o viitoare intalnire a bloggerilor de vin.

Foto credit: Volga Neagra.

Later edit:

Se pare ca intr-adevar Sherry Vieux a fost servit ca aperitiv si GH Mumm Gordon Rouge la desert.

Tong Magazine

2011-07-08T00:27:00.000+03:00

Am descoperit Tong Magazine intr-un magazin specializat pe reviste de nisa aflat intr-un cartier boem din Berlin. Numarul pe care l-am rasfoit avea ca tema Rieslingul german si cuprindea articole pertinente despre tot ceea ce insemna soiul respectiv: terrroir, tendinte in vinificare, prognoze, ceva statistici si putina istorie. Dintr-ul total de 50, nici o pagina cu reclame. Probabil cea mai profesionista publicatie periodica de vin care mi-a cazut pana acum in mana. Si n-o spun doar eu. Frecventa de aparitii: 4 numere pe an. Pretul: 30 de euro.

Hmm... Intre 2 Rieslinguri si 1 Muller Thurhgau de la magazinul de vinuri de pe strada alaturata si numarul 9 din Tong Magazine am ales sa cumpar vinurile. Inca nu stiu daca a fost alegerea potrivita - sticlele sunt inca nedeschise intr-un loc racoros si intunecat.

O parte din paginile oricarui numar al revistei se pot rasfoi si on-line pe www.tongmagazine.com pentru a va face o idee despre calitatea textelor si a celor care scriu pentru aceasta publicatie. Pentru cel mai recent numar aparut, 10, care are ca tema Bordeaux-ul, printre autori am descoperit nu mai putin de 3 Masters of Wine: Fiona Morrison, Benjamin Lewin si... Jancis Robinson (!). Dupa cum era de asteptat temele propuse sunt cat se poate de actuale iar abordarea e una profesionista.

Daca o gasiti intr-un boutique cu reviste cochete din vreo mare capitala europeana si nu simtiti lipsa a 30 de euro eu va recomand sa o cumparati.

Traieste Vara in Alb!

2011-07-07T22:51:00.000+03:00

Daca sunteti in Bucuresti in perioada 9-24 iulie merita sa va abateti de la treburi si sa intrati intr-una din cele 12 locatii in care cei de la Vinul.Ro impreuna cu 10 producatori/importatori de vin organizeaza manifestarea intitulata sugestiv Vara in Alb.

Iata lista locatiilor:

Charme (str. Smardan, nr. 12),

Corelli Winebar (str. Smardan, nr. 28)

Cafeneaua Carada (str. Eugeniu Carada)

Rodon (str. Jean Louis Calderon, nr. 16),

1000 de Chipuri (str. 11 iunie, nr. 17),

Nargila Grill&Bar (str. Bibescu Voda, nr.1),

Caffe Tabiet (str. Avrig, nr. 29),

Thalia (str. Cuza Voda nr. 179 si str. Sevastopol nr. 8),

Trattoria Verdi (str. Popa Nan, nr. 140, str. Piscului, nr. 10 si str. Aviatorilor, nr. 19).

23 de sortimente de vin provenind de la Cramele Recas, Crama Avincis, Casa Isarescu, Domeniile Sahateni, Domeniile Samburesti, Murfatlar Romania, Heinrig Distribution, Lerida, Alexandrion Group si Portugal Trading vor putea fi degustate la preturi speciale (la sticla si la pahar).

Alb, Negru si Rosu. De Purcari. La Graf

2011-07-06T23:41:00.002+03:00

Pe parcursul ultimelor saptamani, ati putut citi pe blogul de fata, impresiile si notele de degustare a mai multor vinuri prezentare in cadrul cinelor organizate de Restaurantul Graf din Oradea in colaborare cu diferiti producatori de vin din Romania. S-a incercat, si de cele mai multe ori s-a si reusit, crearea unui preparat gastronomic in acord cu personalitatea fiecarui vin degustat. De cele mai multe ori vinurile s-au aflat la acelasi nivel cu creatiile culinare, dar au existat si cateva cazuri in care s-a simtit o diferenta intre cele doua elemente. Cea din urma degustare de vinuri organizata de Restaurantul Graf in luna iunie a fost dedicata vinurilor produse de Vinaria Purcari din Republica Moldova, care spre dezamagirea mea, s-au aflat cu un pas in spatele preparatelor din meniu.

In lipsa unui reprezentant al cramei Purcari, prezentarea vinurilor a fost tinuta, in urma unei intelegeri ad-hoc, de catre domnul Dorin Popa, presedinte al Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime, aflat printre invitatii la aceasta cina.

Degustarea a inceput cu Alb de Purcari 2009, un cupaj de Chardonnay, Pinot Blanc si Pinot Gris asociat cu branza de capra afumata sub cupola paharului. Vinul are o culoare intensa galben-verzuie, influenta barique-ului in care a stat timp de 6 luni fiind regasita in notele de vanilie si miere care completeaza paleta citrica a registrului olfactiv. Un vin corect, fara defecte si fara atu-uri. Ulterior degustarii am verificat pretul la care acest vin este disponibil in Romania: 89 RON (!).

Rose 2010, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Rara Neagra si Merlot - a fost singurul vin al serii care mi-a creat o impresie placuta si pe care l-as mai degusta si cu alte ocazii. Culoare e ceva mai intensa, inspre rose-somon, in nas regasindu-se caracteristicile atat ale Cabernet Sauvignon-ului cat si ale Merlot-ului: zmeura, capsuni, coacaze rosii. Gustul e sustinut de o aciditate destul de ridicata (aportul Rarei Negre, cunoscuta in Romania si ca Babeasca Neagra), post-gustul fiind unul amarui. A fost asociat cu inghetata din capsuni si zmeura, condimentata cu menta si piper rosu.

Cea mai mare dezamagarire a serii a fost Negru de Purcari 2005. Citisem cuvinte de lauda despre Negru de Purcari 2003 pe blogul lui Mihnea si ma asteptam sa descopar un vin asemanator si in varianta din 2005. Acest cupaj de Cabernet Sauvignon, Saperavi si Rara Neagra, care chipurile a stat in butoaie de stejar timp de 3 ani, are o structura firava, gustul fiind dominant de aciditate si astringenta. Nasul nu e nici el surprinzator: cirese si visine, poate si ceva coacaze rosii, dar in rest nici vorba de complexitate sau evolutie aromatica. Asta in conditiile in care acest vin costa in Romania putin peste 100 de RON. Lasand la o parte esecul vinului, din bucatarie ne-a fost adus un piept de pui la gratar asortat cu piure de telina si cirese negre.

Rosu de Purcari 2005 a adus ceva mai multa complexitate in pahar decat vinul servit anterior, poate si datorita soiurilor din care a fost realizat cupajul: Cabernet Sauvignon, Malbec si Merlot. Involuntar, notele de degustare au fost consemnate raportate la vinul precedent. Nasul e un melanj frumos de fructe bine coapte: negre (coacaze negre, prune) si rosii (aceleasi cirese si visine, insa mult mai coapte). Gustul e mult mai catifelat (totusi nu se resimt acei 3 ani petrecuti in butoaie frantuzesti), iar aciditatea si taninurile se dovedesc mai prietenoase cu palatul decat au facut-o in cazul Negrului de Purcari 2005. Pentru asociere a fost ales un file de porc cu ciuperci sotate.

Desertul, un foie gras cu jeleu de cognac si lichior de cafea a trebuit sa stea langa un Cahor de Purcari. Daca in privinta ficatului de gasca nu am avut nimic de reprosat, nu acelasi lucru l-as putea spune in privinta bauturii din pahar. Procentajul de 16% volum alcool e resimtit mult prea puternic, conferind vinului mai degraba un caracter de bautura spirtoasa (lichior), acest lucru fiind amplificat de nasul caracteristic vinurilor cu rest de zahar: dulceata de nuci verzi, miere, stafide.

Din pacate, sentimentul pe care mi l-au lasat vinurile de la Purcari in urma acestei degustari a fost unul de dezamagire. Incercasem in trecut o parte din vinurile aflate in gama lor din retail, fiind impresionat la mometul acela de vinurile lor rosii, in special de un Cabernet Sauvignon de Purcari. Imi doresc sa incerc cat de curand si mult aclamatul Negru de Purcari 2003 si eventual sa re-evaluez vinurile pe care cei de la Vinaria Purcari le afiseaza la raft, pentru a ma convinge de reputatia acestei crame.

Chardonnay Barrique 2009, Nachbil

2011-07-04T23:35:00.004+03:00

Meniul cinei de vineri seara s-a prezentat in felul urmator: tartine cu unt cu trufe negre si melci trasi in unt aromat cu rozmarin. Pentru o asemenea extravaganta culinara am pus la rece un vin in acord cu meniul: Chardonnay Barrique 2009 produs de crama Nachbil.

Despre crama Nachbil si familia Brutler am mai povestit si in trecut, cu ocazia vizitei pe care am le-am facut-o la crama dar si cu ocazia prezentarii organizata la Enoteca Millesime din Oradea. Localizata in comuna Beltiug din judetul Satu-Mare, crama Nachbil s-a remarcat prin producerea unor vinuri cu personalitate, cu aciditate destul de ridicata si, de ce sa nu recunosc, cu preturi nu tocmai mici.

Turnat in pahar am descoperit un vin de o culoare deschisa, galben-pai, stralucitoare. Judecand dupa culoare sederea in barrique-urile de stejar frantuzesc n-a fost foarte indelungata (3 luni, sau chiar mai putin), dar chiar si asa, in nas a ramas impregnat mirosul de scandura de stejar. Agitat, vinul a raspandit usoare note florale, urmate de adieri de citrice. In timp, doaga de stejar din miros a evoluat spre nuante ceva mai atragatoare de vanilie si nuci verzi. Gustul e proaspat, bogat atat in aciditate cat si in alcool (14%), sustinut de o structura rigida (chiar crocanta) ce isi mentine forma de la atac si pana la final.

Il puteti gasi la Enoteca Millesime din Oradea, Crama Noastra din Cluj-Napoca si Enoteca de Savoya din Timisoara la preturi intre 48 si 55 de RON.

Recomandarile Vinul de Duminica in Vinul.Ro nr. 39

2011-07-04T10:00:00.000+03:00

Cuvee X, Lacerta Winey - degustat cu ocazia prezentarii cramei Lacerta Winery la Enoteca Millesime din Oradea;

Sauvignon Blanc Reserva 2007, Vina Mar;

Rose Corcova 2010, Corcova Roy & Damboviceanu - degustat cu ocazia prezentarii cramei Corcova la Restaurant Graf din Oradea.

In plus, Valentin Ceafalau a realizat un material cu "7 dintre cei mai reprezentativi bloggerilor de vin de la noi": Vali Samanta, George Mirea, Cosmin Grozea, Razvan Jurca, Alin Ionita, Ciprian Haret si ... subsemantul. Am povestit despre cat de puternic poate fi influentata industria de vin romaneasca de catre bloggeri dar si care este gradul de subiectivism pe care il au aprecierile noastre. In curand materialul va fi disponibil si pe site-ul vinul.ro.

La cina cu zanele Cramei Oprisor: Rusalca Alba si Dragaica Rosie

2011-07-03T13:35:00.000+03:00

Joi, in ajun de Sanziene, am fost invitat la Restaurant Graf din Oradea pentru a participa la o degustare de vinuri oferite de Crama Oprisor, asociate cu un meniu conceput special pentru aceasta seara de catre bucatarul Nicolas Delgado. Data fiind sarbatoarea praznuita a doua zi, banuiam ca va fi servita si o Dragaica Rosie, cel mai probabil din 2009, lucru care de altfel s-a si intamplat spre finalul degustarii. Insa pana sa ma intalnesc cu Dragaica, trebuia sa fac cunostinta cu Rusalca si sa practic Caloianul. Pe scurt, sa experimentez Oltenia profunda.

Prezentarea vinurilor si a cramei din Mehedinti a fost sustinuta de catre Florin Ionescu zis si Boris, director zonal de vanzari al Cramei Oprisor. Nu voi relua povestea infiintari cramei din Mehedinti in 1995 de catre compania Carl Reh, poveste pe care de altfel o puteti citi pe site-ul oficial al producatorului de vinuri din Oltenia. Mai interesant mi se pare faptul ca investitorul german a dat gir ideilor lui George Moisescu de a crea o serie de branduri inspirate din traditiile populare oltenesti. Astfel au luat nastere vinuri ce poarta nume precum Caloian, Rusalca Alba si Dragaica Rosie. Mai mult, pana si sigla Cramei Oprisor a ajuns sa fie una de inspiratie folclorica: o veche roata a unei mori de apa. Desigur nu era pentru prima data cand aflam aceste lucruri, insa doream sa le mentionez intrucat nu o mai facusem pana acum.

Degustarea a inceput cu un vin spumant brut obtinut din Riesling si produs de Carl Reh in regiunea Mosel din Germania. Un spumant proaspat, cu arome vegetale, cu aciditate ridicata care insa cade brusc nereusind sa sustina corpul spumantului, lasand totusi in gura un post-gust persistent.

Inainte sa trec la primul vin al degustarii produs de Crama Oprisor vreau sa scriu cateva randuri despre numele gamei din care face parte: Caloian. Numele vine de la un vechi ritual de combatare al secetei practicat in a treia marti dupa Pasti indeosebi de catre fetele satului. Este folosita o papusa din lut, ce poarta numele de Caloian, imbracata in carpe, care este ingropata intr-un loc ascuns, ceremonialul de inmormantare fiind insotit de un descantec. Dupa cateva zile (de obicei trei) papusa este dezgropata si aruncata intr-o fantana, intr-un lac sau intr-un rau.

Am continuat asadar cu un Zinfandel Caloian 2010 vinificat in alb. Il mai degustasem si cu ocazia tagului Goodwine din primavara acestui an, dar nu avusesem atunci ocazia sa il descos asa cum mi-ar fi placut. Din cate stiu, e primul vin obtinut in Romania din Zinfandel (un soi de struguri cunoscut cu precadere consumatorilor din SUA), ba mai mult e pentru prima data cand aud de vinificarea lui in alb. Cu o culoare fada, aproape incolora, vinul are o tenta usor aromatica - de petale de trandafir, peste care se suprapun aromele de piersica si citrice. Gustul e unul prietenos, cu un corp subtirel, fara prea mare aciditate, in ciuda detaliilor prezentate de catre producator. Asocierea gastronomica a avut ca piesa centrala cireasa, prezentata sub diferite forme: inglobata in ciocolata alba si neagra, sub forma de spuma sau servita impreuna cu crema de unt intr-un macaron.

Continuand periplul prin Oltenia profunda am fost avertizat ca voi face cunostica cu Rusalca. Rusalca e un personaj mitologic, o zana malefica, asemanatoare sirenelor, ce incearca sa atraga tinerii in valurile raurilor. Nu exista doar in folclorul oltenesc ci si in povestile populare din celelalte zone ale tarii.

Rusalca Alba 2009 de la Crama Oprisor e un cupaj alb otinut din patru vinuri: Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Pinot Gris. Nasul apartine Sauvignon Blanc-ului, aciditatea si prospetimea e data in special de Riesling, corpul e cel al Chardonnay-ului in vreme ce post-gustul e meritul Pinot Gris-ului. Impresia generala e cea a unui vin bine construit, asezat insa destul de delicat. Conform principilului echitabilitatii si pentru a da fiecaruia ce i se cuvine, Rusalcai i-a fost pusa in fata o vietate marina: o stridie pe pat de sare de mare.

Recent lansata pe piata, Tamaioasa Romaneasca 2010 din gama La Cetate Miracol e un vin a carui arome tipice de soi (trandafiri si fagure de miere) te-ar putea face sa crezi ca in pahar vei gasi un vin cu un rest de zahar generos. Nu neaparat, in gust vinul e elegant, avand o aciditate moderata de putinul restul de zahar (vinul e totusi demisec) si de un postgust usor amarui. In farfurie ni s-a servit un sorbe de capsuni cu ardei iute si o felie de carambola (fructul acela in forma de stea) care a reusit sa scoata in evidenta aciditatea nu foarte pronuntata a vinului.

Urmatorul vin a fost un Rose Caloian 2010 obtinut din Cabernet Sauvignon, al carui miez (atat in nas cat si in gust) a fost dat de aroma si gustul de capsuni si zmeura. Ca si companion perfect a fost adus un jeleu de zmeura langa care a fost asezat o bucata de lemn dulce.

Intr-un final iata-ma ajuns fata in fata cu Dragaica Rosie 2009. Cupaj de Syrah, Cabernet Sauvignon, Merlot si Pinot Noir. Nasul mi-a amintit pentru cateva momente de mirosul de padure toamna. Pesemne ielele incepusera deja sa danseze. Il miros din nou: fructe negre (coacaze, mure poate si ceva prune) dar si influente date de barrique-ul in care a fost tinut: putina vanilie si ceva scortisoara. Intre timp e servit si preparatul culinar: muschi de mistret cu piure de castane, alune si sos de vin din Dragaica Rosie. Iau o gura de vin: plin, cu aciditate un pic iesita din corp, taninuri inca tinere. Privesc farfuria: da, mistretul s-a dovedit a fi alegerea potrivita.

Noaptea de Sanziene era in toi.

Vindependet Blogmeet Iasi 2011 si vizita la Casa Olteanu

2011-06-27T00:56:00.000+03:00

Dupa cum anuntam cu ceva timp in urma, in week-end-ul 17-19 iunie o parte din bloggerii de vin din Romania s-au pus de acord sa sa intalneasca la Iasi cu scopul declarat de a discuta despre blogging, de a vizita o crama aflata pe dealurile din vecinatatea targului Iasilor - Casa Olteanu / Gramma si de a degusta impreuna vinurile aduse de fiecare.

Daca o parte dintre colegii de breasla ajunsesera deja in Iasi de vineri seara, luand cina la Restaurantul Ralet ca mai apoi sa lanseze baloane chinezesti, eu si Geta am ajuns in capitala Moldovei sambata dimineata, dupa o calatorie cu "trenul foamei" ce a durat mai bine de 12 ore. Fast forward: gara / cazare hotel / mic dejun. Dupa ce ne-am intalnit si cu restul colectivului Vindependent cazat la Ambiance City, am purces spre Institul de Medicina Legala, unde alaturi de studentii de la jurnalism aveam sa dezbatem subiecte precum jurnalsim clasic (aflat in moarte clinica dupa unii) si newmedia (in plina manifestare dupa altii). Workshop-ul a fost deschis de jurnalistul local Dan Dobos cu un discurs intitulat "Eu nu sunt blogger", ce a avut rolul de a ne incinta la discutii pro si contra despre blogging, jurnalism si libera exprimare. Desigur am divagat si spre alte subiecte alunecoase cum ar fi marketingul din industria vinului romanesc precum si relatia dintre bloggerii Vindependenti si producatorii de vin autohtoni. Nu stiu cati dintre studentii, care dupa ce ne-au auzit povestind despre facebook si blogging, au pornit intr-o "aventura" blogareasca (nu neaparat despre vin sau gastronomie), insa cred ca noi le-am prezentat suficiente argumente pentru a o face.

Respectand programul intalnirii, in jurul amiezii, ne-am indreptat spre crama Casei Olteanu. Asemeni unei calatorii initiatice, drumul ce traverseaza o parte din dealurile Iasiului spre crama Gramma nu e cel mai comod, indiferent de mijlocul de transport ales, insa vinurile si oamenii pe care ii vei gasi merita acest mic sacrificiu.

Ajunsi pe dealul Visan am fost intampinati de d-na si d-nul Olteanu, proprietarii afacerii precum si de responsabilii directi ai vinurilor: enologul Catalin Zamfir si tehnologul Iulian Teliban, care ne-au prezentat linia tehnologica moderna cu care este dotata crama. Drumul de la boaba de strugure la sticla de vin, a trecut desigur si pe la tancurile de inox din care am avut prilejul sa degustam. Am avut pe rand in pahare Feteasca Regala 2009, Aligote 2009, Cuvee Visan 2010 si Feteasca Alba 2009 dar si alte doua vinuri disponibile doar la crama: o Feteasca Alba 2009 vinificata sec si un Muscat Ottonel 2009 vinificat dulce dar extrem de elegant si proaspat in ciuda celor 150 g/l de zahar rezidual. Dupa ce am demistificat vinurile (ajungand pana la a povesti despre ce amestecuri de drojdii selectionate si temperaturi de fermentare s-au folosit) am aflat si ambitiile tanarului enolog: un spumat din Feteasca Neagra si o Feteasca Neagra vinificata alb. Sa dea Domnu' s-o traim si pe-asta!

In sala de protocol amenajata la etaj am fost intampinati de o masa imbelsugata, pe care tronau platouri cu branzeuri si drob de miel, carora li s-au alaturat in scurt timp o portie domneasca de coaste de miel umplut si gratare din carne de porc. Toate stropite cu vinurile casei dar si cu o Feteasca Neagra de la Domeniile Franco Romane adusa de Razvan Avram. Daca la acestea adaug digestivul ce ni s-a servit la final: un eau-de-vie obtinut din vinurile proprii, cred ca am trasat toate coordonatele ce definesc ospitalitatea caracteristic moldoveneasca.

Intorsi in oras, blogmeet-ul a continuat la magazinul Good Point, cu degustarea vinurilor, pe care fiecare blogger le-a adus pentru a le prezenta celorlati colegi de breasla. Ni s-au alaturat prof. Valeriu V. Cotea, Catalin Zamfir, Iulian Teliban si Dan Dobos precum si o parte din prietenii si apropiatii magazinului Good Point. Ne-am intalnit pe rand cu o Cramposie Selectionata Avincis 2010 (Nicusor Cazan), Viognier Domaine Coulon 2009 (George Mitea), Riesling Hain 2009 (Mona Arsulescu), Sauvignonul Blanc Cyclos 2010 Michel Torino (Razvan Avram), Syrah Nachbil 2008 (adus de mine), Pic Saint Loup Chateau l'Euziere 2000 (Ciprian Haret), Tamaioasa Romaneasca Chateau Pietro Domeniile Franco Romane 2000 (Nicusor Cazan), Brunello di Montalcino Altesino 1978 si Roso di Montalcino Ferro 1987 (Razvan Avram), Busuioaca de Bohotin Episcopia Husilor (Dan Dobos), Nectar Pedro Ximenez Gonzallo Byass (Razvan Jurca). Nu m-am obosit a-mi nota altceva decat numele vinurilor si cine le-a adus, impresiile de degustare fiind impartasite doar celor prezenti. Pentru ca in fond nu ne intalinseram sa descoasem vinuri ci sa ne bucuram de ele si sa ne cunoastem ca oameni si nu doar ca bloggeri.

Fast forward: hotel / somn / mic dejun. A doua zi, duminica, am luat Iasiul la pas impreuna cu ceilalti bloggeri, povestind la o cafea si la o bere despre filme, carti, intamplari haioase din restaurante sau de la locurile de munca. Ca-ntre prieteni. Ne-am luat ramas bun in jurul amiezei luand-o care-ncotro si promitandu-ne sa ne mai intalnim, cel mai probabil la toamna, in Oradea.

P.S. Multumiri lui Razvan Avram si Ana-Mariei Nazarie pentru efortul de a organiza aceasta a doua intalnire a bloggerilor de vin si cramei Casa Olteanu pentru ospitalitatea cu care ne-au intampinat.

Cina cu Menestrel, Notorius si Emeritus la Graf

2011-06-26T18:37:00.001+03:00

Degustarile gastro-enologice oferite cu precadere joi seara de catre Restaurantul Graf din Oradea au continuat si luna iunie. Dupa ce vinurile premium produse de Domeniilor Sahateni, Corcova Roy&Damboviceanu si cognacurile Hennessy au fost asociate cu mici opere gastronomice purtand semnatura lui Nicolas Delgado, a venit si randul Merlot-urilor produse de Cramele Rotenberg sa ia masa la Restaurant Graf. In lipsa unui reprezentant al cramei din Dealu Mare, prezentarea vinurilor a fost facuta de Dorin Popa, presedintele Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime.

Cunosteam Merlot-urile produse de Mihail Rotenberg in crama sa din Ceptura, intrucat avusesem ocazia sa le degust de mai multe ori in acest an. Atat in linistea propriului camin: in timp ce serveam un Menestrel 2007, cat si in cadrul unor degustari publice: in martie la Goodwine si in aprilie la Enoteca Millesime. Nu avusesem insa ocazia sa le testez potentialul gastronomic in compania preparatelor culinare. De acest lucru s-au ocupat cei doi sommelieri ai Restaurantului Graf: Vlad Muresan si Septimiu Crisan.

S-a inceput cu un Merlot Rose Ceptura 2009, un vin-experiment nascut dupa cum spunea si Mihail Rotenberg dintr-o serie de greseli. Acest roze are o culoare intensa portocalie (!), nasul usor oxidat amintind de crema de zahar ars, caramel. In gust e subtirel, cu o aciditate scazuta, fada, deloc tipica pentru un roze. La drept vorbind e greu sa mai numesti roze un vin care se prezinta in acest fel, iar incercarea de a-l asocia cu un preparat culinar e una pe masura. Din bucataria Restaurantului Graf a iesit un carpaccio de ananas cu salata de piept de pui, care a incercat sa scoata in evidenta putinele atu-uri pe care le mai are acest vin.

A urmat Merlot Menestrel 2008, un vin cu o culoare rosie intensa, in al a carui nas se simte destul de puternic influenta barique-ului (de gorun romanesc), de sub care se itesc fructele rosii de sezon: cirese de mai, fragute si visine amare. Chiar daca asocierea gastro-enologica s-a aflat in afara legii traditionale carne alba - vin alb, carne rosie - vin rosu: propunerea fiind un file de biban la cuptor cu fenicul aromat cu anason si sos din acelasi vin, Merlot Menestrel 2008, rezultatul a fost unul echilibrat, armonios, in care elementului cheie a fost dat de aciditatea vinului.

Preferatul comesenilor mei a fost Merlot Notorius 2007, al carui prim nas a fost unul surprinzator: postav, stofa din lana sau mohair, ca mai apoi dupa agitare sa iasa la iveala dedesubturile dulci-amarui: tabac, cacao si ciocolata neagra. In farfurie a fost asezat un muschiulet de porc asezonat cu sote de cirese "de Oradea", consitenta carnii reusind sa tina in frau taninurile uscate si iuti ale unui vin cu o personalitate de pugilist american aflat in plina glorie.

La urma a venit randul vinului "de terroir" al Cramelor Rotenberg: Merlot Emeritus 2007. Neagitat, vinul mi-a amintit de anii de scoala - in special de temele la geometrie, ce miroseau a hartie, grafit si creion de lemn proaspat ascutit, fructele (coacazele negre si ceva visine) intrand si ele in scena o data ce paharul a fost rotit. Preparatul culinar ales a se potrivi cu vinul a fost un muschi de iepure (domestic) servit langa ragu de hribi si galbiori cu sos din acelasi vin, Merlot Emeritus 2007.

La finalul degustarii si-a facut aparitia si autorul preparatelor culinare, chef-ul argentinian Nicolas Delgado, ce a fost rasplatit, pe buna dreptate, cu aplauze de catre toti invitatii la aceasta cina.

Smooth & cool - degustare Hennessy Cognac la Restaurant Graf

2011-06-23T08:14:00.003+03:00

Dupa ce miercuri participasem la degustarea vinurilor produse de Lacerta Winery, in seara zilei urmatoare, Restaurantul Graf din Oradea impreuna cu societatea De Silva (importator de bauturi alcoolice premium si super-premium) a pus la cale o degustare cu totul speciala: distilate de vin. Nu te intalnesti in fiecare seara de joi cu o degustare de distilate de vin asa ca nu puteam refuza invitatia adresata de reprezentantii Restaurantului Graf - Vlad Muresan si Septimiu Crisan. Degustarea avea sa fie cu atat mai speciala cu cat produsele apartineau unuia dintre cele mai mari si mai cunoscute branduri din domeniu: Hennessy.

Inainte de a intra in detaliile istoriei casei Hennessy si de a povesti despre distilatele lor produse in regiunea franceza Cognac vreau sa amintesc cate-ceva despre distilatele de vin. Istoria aparitiei lor incepe se pare in sec. 12, castigand in popularitate mult mai tarziu, in sec. 14, ca o varianta alternativa a transportului vinului in varianta concentrata. Ideea le-a venit olandezilor, care controlau in acea perioada o mare parte din transportul naval, si care au crezut ca distiland vinul vor obtine o bautura concentrata, pe care o data ajunsi la destinatie o vor amesteca cu apa pentru a redeveni vin. Distilatul, a fost numit brandewijn (vin ars) de catre olandezi, englezii punandu-i numele de brandy. Rezultatul s-a dovedit a fi un fiasco, brandy-ul refuzand sa se transporme in vin o data ce era adaugata apa. Cu toate acestea navigatorii olandezi au continuat sa bea brandewijn in amestec cu apa. In sec. 17, pentru a ocupa si mai putin spatiu, bautura a mai fost distilata inca o data, obtinandu-se asa numita eau-de-vie, urmand ca ulterior aceasta sa fie transportata in butoaie de stejar pe navele trans-atlantice. Durata lunga a unui transport catre Lumea Noua a scos la iveala importanta pe care o joaca lemnul de stejar in aromele distilatului. In mod particular, cognac-ul, e un eau-de-vie produs exclusiv in regiunea franceza cu acelasi nume, ce trebuie sa respecte o serie de norme si reguli de productie, ca intr-un final sa poata purta denumirea de cognac. Aceste norme si reguli se refera la soiurile de struguri din care se obtine vinul, zonele in care se cresc vitele de vie, modul in care vinul se distileaza, natura si capacitatea butoaielor de stejar in care se pastreaza eau-de-vie-urile...

Revenind in Salonul Verde de la Graf, degustarea a inceput cu povestea casei Hennessy, prezentata de catre Ezechil Pop, brand developer al societatii De Silva, asistat cu detalii tehnice de catre Ioana Micu. Bazele au fost puse in 1765, cand Richard Hennessy, un militar de cariera, se stabileste in regiunea Cognac, urmand ca in 1774 sa construiasca crama ce urma sa pastreze cele mai pretioase eau-de-vie-uri. Numele companiei, este dat de fiul sau, James, care creaza brandul Hennessy si compania ce-i poarta numele Jas Hennessy&Co. Azi compania face parte din grupul LVMH Moët Hennessy - Louis Vuitton, cea mai mare companie de bunuri de lux.

Primul cognac servit a fost Hennessy VS (Very Special), creat din 40 de eau-de-vie-uri diferite, dintre care unele ating varsta de 10 ani. Maniera de servire s-a dorit a avea o directie moderna, optandu-se pentru servirea cu un cub de gheata intr-un pahar cu pereti inalti. Aromele dominante sunt cele de lemn si vanilie, dublate de note subtile de alune. Gustul se impune prin robustete, aroma dominanta fiind cea lemnoasa.

A urmat Hennessy VSOP Fine de Cognac (Very Special Old Product) compus din 60 de eau-de-vie-uri diferite, dintre care unele ating varsta de 10 ani. Servirea a fost facuta cu gheata maruntita intr-un pahar cu fund rotund. Aromele dominante sunt cele de citrice, gustul mult mai catifelat, lasand impresia unei senzatii mieroase. De aceasta data s-a avut in vedere o asociere culinara apropiata de aromele cognac-ului, propunerea fiind un platou de branza de capra si oaie cu diferite trepte de maturare, insotit de samburi de nuca si miere.

Am incheiat degustarea de distilate de vin cu Hennessy XO (Extra Old) alcatuit din peste 100 de eau-de-vie-uri diferite dintre care unele ajung pana la 30 de ani. A fost servit cu un glob de gheata intr-un pahar tumbler special, produs de casa Baccarat. Dupa cum era de asteptat a fost cel mai aromat si fin cognac din degustare, impresionand prin aromele de scortisoara si fructe confiate. Desertul, constand in ciocolata neagra cu foita de aur, mousse de chocolat si inghetata cu cacao acoperita cu jeleu din Hennessy VS a reprezentat alegerea perfecta pentru un cognac rafinat servit rece.

Portofoliul Lacerta Winery degustat la Enoteca Millesime

2011-06-21T23:15:00.017+03:00

In urma cu doua saptamani, intr-o seara de miercuri, mai exact pe 8 iunie, alaturi de alti membrii ai Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime din Oradea am participat la prezentarea si degustarea intregului portofoliu de vinuri a cramei Lacerta Winery. Nu mai putin de noua vinuri au fost inscrise pe fisele de notare si observatii ale participantilor - sase vinuri albe si trei vinuri rosii - fiind de departe cea mai generoasa degustare a unui producator de vinuri la CCCV. Prezentarea cramei si a vinurilor a fost sustinuta de catre reprezentantii Lacerta Winery, mai exact Walter Friedl (actionar) si Mihai Banita (enolog).

Lacerta Winery a luat fiinta in 2003, cand un grup de investitori au inceput sa demareze un proiect in regiunea Dealu Mare, mai exact in comuna Fintesti (judetul Buzau). In prezent investita evaluata la peste 8 milioane de euro cuprinde 82 de hectare de plantatii de vita de vie, o crama moderna ce functioneaza pe principiul gravitational precum si recent renovatul Conac Dorobantu, opera a arhitectului Ion Mincu.

Degustarea a demarat cu un Rheinriesling 2010: de culoare galben-pai, cu un usor rest de dioxid de carbon, arome proaspete de fructe citrice (grapefruit, lime), mar verde si un pic de caisa, usor vegetal, gustul de citrice fiind sustinut de aciditate.

A urmat Pinot Gris 2010, un vin cu o culoare interesanta, galben-sidefata, a carui nas mi-a clarificat repede de ce acest soi se bucura de o popularitate crescanda in Marea Britanie: fructe dulci, nuante de caramel si crema de zahar ars. In gura am descoperit un echilibru bun intre aciditate si alcool (14.5%) ce da impresia de corpolenta.

Chardonnay 2010 - a fost de departe cel mai tipic vin din degustare, nasul debordand de aromele tipice de fructe galbene (banane si ananas), urmate de tenta specifica de unt proaspat intins pe paine prajita. Gustativ am intalnit un vin cu aciditate placuta si cu acea corpolenta onctuoasa caracteristica soiului.

Nu mai intalnisem de mult un Sauvignon Blanc al carui prim contact sa scoata in evidenta tipicitatea neprietenoasa a acestui soi. Proaspat turnat in pahar, fara a-l agita, acest Sauvignon Blanc 2010 te strange de nas cu mirosul de pipi de pisica si o usoara tenta de hidrocarburi (petrol, motorina). Nu sunt cele mai placute arome, dar e adevarat ca fac parte din tipicitatea de soi. O data agitat ies la iveala florile de soc si notele ierboase. Vinul are o structura bazata pe aciditate, gustul evoluand expansiv, devenind mult mai crocant pe final.

Toate vinurile albe degustate, au fost reunite prin cupajare intr-un singur vin: Cuvee X 2010. Dupa cum a si marturisit, intentia enologului Mihai Banita nu a fost aceea de a crea un super-vin, ci de a testa potentialul soiurilor si de urmari expresia terroir-ului. Chiar si asa, rezultatul e unul surprinzator: complexitate aromatica, in care Muscat-ul si Chardonnay-ul isi iau in serios rolul de solisti cu toate aromele lor de flori si fructe galbene, acompaniati din spate de Sauvignon Blanc si Riesling de Rhin, care incearca sa sustina prospetimea cu aromele de citrice si acea tenta minerala. E un cupaj cauia i-as acorda mai multa atentie si l-as asculta pe indelete intr-o seara linistita de vara, departe de aglomeratia urbana.

Ultimul vin alb din degustare a fost Muscat Ottonel 2010. In general Muscat Ottonel-ul e un vin aromatic care da batai de cap vinificatorului din pricina aciditatii scazute pe care o acumuleaza strugurii ajunsi la maturitate deplina. Nici acest vin nu face excepetie de la regula tipicitatii de soi, prezentandu-se ca un Muscat Ottonel etalon - flori de soc, iasomie si trandafiri. Dupa cum ma asteptam e un vin cu aciditate scazuta, ce a reusit sa scape, multumita vinificatorului, de cutuma platitudinii.

Daca albele mi s-au parut corecte, tipice, cu aciditate placuta - pe alocuri bine sustinuta, rosiile s-au dovedit a fi punctele forte ale portofoliului. "Dealu Mare e regiunea viticola romaneasca in car doar cei rau intentionati fac vinuri rosii proaste" imi marturisea cu ceva timp in urma un fost brand manager si nu cred ca se insela foarte mult.

Cabernet Sauvignon & Syrah 2009 - un cupaj in care desi Cabernet Sauvignon-ul a intrat intr-un procentaj mai mare 67%, Syrah-ul e cel care isi face primul intrarea: fructe negre de padure (mure), piele, tabac, condimente iuti. Gustul poarta amprenta unei baricari usoare, care lasa sa iasa destul de usor la iveala tenta picanta, caracteristica Syrah-ului.

Pentru obtinerea cupajului Cuvee IX 2009 s-au folosit vinuri obtinute din Cabernet Sauvignon (70%), Merlot (15%) si Syrah (15%). De aceasta data, aromele dominante apartin clar Cabernet Sauvignon-ului: coacaze negre, afine, ciocolata neagra, la care se adauga visinele (din Merlot) si o nota usor condimentata de piper (din Syrah). Aciditatea placuta si taninurile catifelate lasa impresia unui vin cu o structura compacta, rotunda, potentata si de generozitatea alcoolului (14%).

La final a fost lasat un Cabernet Sauvignon 2009, care dupa ce a fost maturat 12 luni in barique, a urmat o invechire la sticla de 6 luni, rezultatul fiind un vin destul de tenebros, ce pastreaza in nas arome de ciocolata amaruie si cacao.

Vindependent Blogmeet Iasi 2011

2011-06-15T10:00:00.001+03:00

Dupa cum ati putut observa am amanat postarile duminicale pentru ca mi-am permis sa-mi prind urechile in a realiza afisul pentru cea de-a doua intalnire a bloggerilor de vin - Vindependent Blogmeet Iasi 2011. Da, ne intalnim din nou, (ma rog, eu la prima intalnire - culmea organizata de mine - am absentat din motive medicale), in week-endul ce urmeaza, pentru a participa la un workshop despre blogging, pentru a face o vizita la Casa Olteanu (unde ne intalnim cu enologul casei - Catalin Zamfir) si nu in ultimul rand pentru a discuta problemele spinoase si controversate ale lumii vinului. Si bineinteles, pentru a degusta vinuri.

Vor participa urmatorii bloggeri vindependeti (ordinea e aleatoare): Razvan Jurca, Mona Arsulescu, George Mitea, Ciprian Haret, Nicusor Cazan, Marius Cristian, Razvan Avram (organizatorul intalnirii) si subsemnatul. Alaturi de noi la acest eveniment vor fi prezenti Valeriu V. Cotea si Catalin Zamfir. Ne vedem la Vindependent Blogmeet Iasi 2011!

Vinuri bune la Millesime, cognac fin la Graf si grill-uri delicioase la The Hub

2011-06-12T19:00:00.004+03:00

Saptamana care e pe cale sa se incheie a fost una foarte aglomerata in ceea ce priveste activitatea mea gastro-enologica: miercuri seara am participat la prezentarea si degustarea celor noua vinuri din portofoliul cramei Lacerta Winery, organizata la Enoteca Millesime; joi, la Restaurant Graf, am facut cunostinta cu produsele unui brand notoriu in intreaga lume: Hennessy; urmand ca sambata dupa-amiaza sa-l intalnesc pe Adi Hadean, care a gatit pe terasa The Hub a Hotelului Ramada tot felul de bunatati la gratar, asezonate cu vinurile prezentate de d-l prof. Dorin Popa, presedinte al Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime. Asa ca azi nu o sa va povestesc despre obstescul vin de duminica (care se intampla sa fie un Torrontes Reserva 2007 produs de Bodega Tamari din Argentina) ci despre cum s-au desfasurat evenimentele enumerate mai sus. In Oradea.

Rendez-vous cu vinurile de la Viticola Corcova la Restaurant Graf

2011-06-12T15:48:00.001+03:00

Joia trecuta, 2 iunie, am fost invitat de catre reprezentantii Restaurantului Graf la o degustare de vinuri produse de Viticola Corcova Roy&Damboviceanu, insotite de un meniu pregatit de catre chef-ul Nicolas Delgado. Cunosteam in intregime portofoliul celor de la Corcova dupa ce le degustasem vinurile in cadrul prezentarii sustinute de Serban Damboviceanu la Enoteca Millesime in luna februarie a acestui an, insa am fost asigurat ca vor fi prezentate si cateva vinuri noi.

La fel ca si acum 4 luni si de aceasta data prezentarea companiei si a vinurilor a fost facuta de catre Serban Damboviceanu asistat de catre Septimiu Crisan, unul dintre cei doi sommelieri ai Restaurantului Graf. Imi permit sa fac o usoara divagatie. In ultimul an am asistat la mai multe prezentari si degustari de vinuri sustinute de catre diferiti producatori prin intermediul oamenilor din departamentul de vanzari, a enologilor sau chiar de catre proprietari. Cu foarte putine exceptii, cei implicati in vanzari au reusit sa transmita si altceva decat o insiruire de numere, soiuri si branduri. Le era indiferent daca produsul prezentat era vreo piesa de mobilier, accesorii de imbracaminte sau aparate de masaj. La polul opus aproape de fiecare data cand prezentarile au fost sustinute de catre enologii sau proprietarii cramelor am simtit in vocea fiecaruia pasiunea pentru ceea ce fac si nu stresul datoriilor ori povara creditelor. Cred ca e de la sine inteles din ce categorie face parte Serban Damboviceanu.

Primul vin al serii - Chardonnay Corcova 2009. Aveam usoare emotii in ceea ce priveste acest vin intrucat il incercasem in urma cu cateva luni si imi aducea aminte de un gust extrem de amar, provenit din surse pe care nu le-am indentificat inca. Nu a fost cazul de fata. Nasul e proaspat, cu adieri usor ierbale, ce se risipesc destul de repede lasand loc unui mix de fructe exotice. Aciditatea scazuta, imprima vinului o evolutie liniara, dominata gustativ de citrice pe final simtindu-se un post-gust amarui. Asocierea gastronomica, avut ca punct de pornire prospetimea Chardonnay-ului ne-a trimis pentru cateva momente pe malul marii: stridie pe pat de sare de mare cu granite de castravete, mar verde si menta.

A urmat noutatea (cel putin pentru mine): Rose Corcova 2010, obtinut din cupajarea a patru vinuri roze obtinute din Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir si Syrah. In ciuda tendintelor venite din Hexagon, care impun o culoare cat mai fada (dincolo chiar si de aclamata foaie de ceapa), cei de la Corcova au ramas fideli propriului crez. Acela ca un roze trebuie sa aiba o culoare ceva mai intensa. Aromele de zmeura, capsuni dar si o nota ierbala (de urzica strivita) ma fac sa cred ca aportul Merlot-ului a fost ceva mai mare. Am inteles ca va mai exista inca o varianta de Rose 2010, obtinut din Pinot Noir si Syrah, dar care va fi disponibil doar in sticla magnun. Vinul a fost insotit de o salata de creveti cu grapefruit, alune si capsuni acoperite de o savuroase spuma de menta si busuioc.

Ajunsi la registrul rosu, ne-a fost servit cel mai apreciat vin al casei Roy&Damboviceanu: Syrah Dealul Racoveanu 2008. Nu pot sa spun ca am remarcat vreo schimbare impresionanta a caracteristicelor acestui vin comparativ cu prima impresie facuta la degustarea din luna februarie, dar asta nu inseamna ca vinul nu a evoluat. Fructele negre fac in continuare jocurile, dar in plus se simte si condimentul (piper verde) absent la prima infatisare. Gustativ am resimtit aceasi senzatie laptoasa, de vin dens, corpolent, cu taninuri catifelate. Preparatul culinar propus a fost un medalion de porc cu ananas, boabe de piper rosu si reductie din acelasi vin - Syrah Dealul Racoveanu 2008.

Finalul a apartinut cupajului Cabernet Sauvignon & Merlot Corcova 2008: Bienvenue en Bordeaux! Exagerez un pic, dar dintre vinurile made in Romania aparute in ultimii ani pe piata (si gustate de mine) cred ca acesta se apropie cel mai mult de aromele si gustul Lumii Vechi. Mai mult accent pe aromele primare, pe un plus de aciditate si pe taninurile mai nabadioase. Mi-a placut mai mult decat la prima intalnire, pe semne ca am imbatranit intre timp. Din punct de vedere al pairing-ului alegerea restaurantului a fost pieptul de rata cu piure de morcovi.

Daca in ceea ce priveste vinurile mi-a permis sa comentez, pe partea gastronomica am lasat fotografiile sa vorbeasca. Nu stiu cate dintre preparatele culinare pe care am avut ocazia sa le incerc cu prilejul acestei cine vor ajunge vreodata in meniul Restaurantului Graf. Cand targetul declarat e recunoasterea internationala, sunt constient ca criteriile de alcatuire a meniului tin cont si de alti parametrii, nu doar de capriciile sau preferintele unui grup restrans de clienti. Daca totusi mi s-ar oferi vreodata posibilitatea de a desemna un preparat culinar pregatit la aceasta cina, care sa ajunga in paginile meniului, acela ar fi pieptul de rata cu piure de morcovi.

In vizita la Pannonhalmi Apátsági Pincészet

2011-06-07T22:40:00.004+03:00

Calatoria noastra din luna mai in care am traversat Ungaria, Austria, Slovacia Cehia, Germania si Polonia a avut ca prim loc de oprire o manastire din apropierea orasului Gyor, aflat in Vestul Ungariei. Asezarea, Pannonhalmi Apátság (cunoscuta si sub numele de Abatia Pannonhalma) dateaza din perioada pre-crestina a populatiei maghiare fiind atestata ca manastrire benedictina, incepand cu anul 996. Nu o sa intru in detalii privind istoria locului, pe care o puteti rasfoi in engleza si maghiara pe site-ul oficial.

Factorul care ne-a determinant sa includem acest punct in traseul nostru a fost unul ce nu are neaparat legatura cu valoare istorica, ci mai degraba cu latura eno-gastronomica. Da, ati ghicit bine, la Pannonhalma se face vin! Inca de la inceputuri calugarii acesti abatii s-au indeletnicit cu cresterea vitei de vie si a producerii vinului, si au facut-o neintrerupt pana in 1945 cand o data cu colectivizarea au fost siliti sa renunte la acest obicei. Lucrurile au revenit la normal incepand cu anul 2000 cand abatia a inceput sa-si cumpere inapoi viile confiscate de comunisti si sa inceapa reconversia lor. Demararea unui parteneriat impreuna cu Banca Maghiara de Comert Exterior a facilitat construirea unei crame cu o arhitectura moderna bazata pe circulatia gravitationala a vinului, dotata cu echipamente de ultima generatie, intregul proces fiind supervizat de Tibor Gal, un enolog remarcabil din zona Eger, aflata in Nordul Ungariei. In prezent, vinificatorul cramei este Zsolt Liptai.

Am ajuns la Pannonhalmi Apátsági Pincészet (Pivnita Abatiei Pannonhalma) dupa-amiaza, fara a avea posibilitatea de a vizita crama intrucat erau in desfasurare pregatirile pentru vizita juriului concursului Pannon Bormustra 2011. Ni s-a propus totusi sa vizitam crama a doua zi. In treacat fie spus juriul acestui concurs de vinuri a avut in componenta anul acesta nu mai putin de 3 Masters Of Wine si 2 Masters Sommelier. Se aude, VinVest?

Privati de posibilitatea de a vizita crama, am urcat pe terasa unde un tanar nonsalant, preocupat cu rasfoirea unui roman voluminos, ne-a prezentat oferta de vinuri ce se pot degusta si evident, achizitiona. Am ales spre degustare cate un pahar din urmatoarele: Olaszrizling (Riesling Italian) 2009, Sauvignon Blanc 2010, Tramini (Traminer) 2010, Hemina 2009 (cupaj de Chardonnay, Pinot Blanc, Riesling Italian si Viognier), Rose 2010 (obtinut din Pinot Noir, Merlot si Cabernet Franc) si Pinot Noir 2009. Vinuri cu o foarte buna tipicitate de soi, care in ciuda faptului ca poarta titulatura de vinuri manastiresti nu au pic de zahar rezidual. Ne-au convins si am achizitionat cate o sticla din Tramini 2010, Hemina 2009 si Pinot Noir 2009. Am mai fi cumparat noi si altele dar ne-am gandit ca e prima zi a calatoriei si nu am vrea sa ne burdusim lada frigorifica cu vinuri care altminteri se gasesc si la magazinul Bortársaság din Debrecen, localitate aflata la 70 de km de Oradea. Terasa destinata degustarii vinurilor are o priveliste incantatoare spre plantatiile de lavanda, care in acea dupa-amiaza de mai erau scaldate in soare si mangaite de adierile vantului. Am fi putut ramane aici pret de cateva ore admirand privelistile si degustand vinurile insa se apropia seara si nu luasem inca cina.

La nici 5 minute de crama se afla modernul Restaurant Viator, aflat tot in proprietatea Abatiei Pannonhalma, pe terasa caruia am savurat cea mai delicioasa cina a intregii calatorii.

Pulpa de gainusa cu sparanghel si cartofi cu patrunjel; medalion de porc cu salvie, kaiser cu cartofi si zuchini cu sos dijon; crochete din picior de vita cu papricas de cartofi si salata de varza.

Lista de vinuri a restaurantului cuprinde, dupa cum era de asteptat, toate vinurile produse de Pivnita Abatiei Pannonhalma la acelasi pret la care erau disponibile si la magazinul cramei! Daca la festinul culinar adaug privelistea ce cuprindea oraselul Pannonhalma si imprejurimile deluroase, cred ca e de prisos sa adaug ca Pivnita Abatiei Pannonhalma si Restaurantul Viator se vor afla pe traseul nostru si cu alte ocazii.

Recomandarile Vinul de Duminica in Vinul.Ro nr. 38

2011-06-06T19:35:00.000+03:00

Recomandarile mele pentru numarul 38 al revistei Vinul.Ro sunt urmatoarele:

Sauvignon Blanc La Cetate Miracol 2008, Crama Oprisor - degustat in premiera cu ocazia prezentarii Cramei Oprisor la Enoteca Millesime din Oradea;

Merlot Rapsod 2008, Cramele Rotenberg - re-degustat la aproape un an de la lansarea pe rafturile magazinelor;

Sole Rose 2010, Cramele Recas - degustat cu ocazia prezentarii Cramelor Recas la Restaurant Graf din Oradea.

Adi Hadean @ Hotel Ramanda, Oradea

2011-06-06T08:38:00.001+03:00

Sambata, 11 iunie 2011, de la ora 18.00, bucatarul-blogger Adi Hadean vine pe terasa The Hub a Hotelului Ramada din Oradea pentru a deschide sezonul Live Grill Weekends. Mix-ul de preparate la gratar va fi completat cu o degustare de vinuri oferite de Centrul de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime din Oradea. Pretul unei invitatii costa 49 de RON. Mai multe detalii pe blogul lui Adi Hadean si pe site-ul Hotelului Ramada Oradea.

Vinurile Aureliei Visinescu degustate la Restaurant Graf, Oradea

2011-06-05T16:14:00.004+03:00

Nu bine ne-am intors din calatorie ca au si inceput sa sune telefoanele. Cele mai multe de la birou si de pe santier. Dar si de la restaurant. Cum partea cu santierul nu cred ca e de interesul celor care ajung pe acest blog cautand pe google cuvinte cheie precum "gastro enologie" o sa trec la partea cu restaurantul... In urma cu mai bine de saptamana, intr-o seara de miercuri, am fost invitat de catre sommelierul Vlad Muresan la Restaurantul Graf din Oradea pentru a participa la o cina in care partea gastronomica a purtat semnatura bucatarului Nicolas Delgado (detinator al unei stele Michelin) iar partea enologica a fost interpretata de vinurile create de Aurelia Visinescu pentru Domeniile Sahateni.

Prezentarea vinurilor si a cramei Domeniile Sahateni a fost facuta de autoarea vinurilor, Aurelia Visinescu, asistata de catre cei doi sommelieri ai restaurantului, Vlad Muresan si Septimiu Crisan dar si de Delia Banga de la magazinul de vinuri Crama Noastra din Cluj-Napoca. Despre Aurelia Visinescu, cei implicati mai adanc in lumea vinului romanesc stiu ca a lucrat la Cramele Halewood ca oenolog pana in 2003, urmand ca ulterior sa-si puna pe picioare propria crama - Domeniile Sahateni. Portofoliul cramei Domeniile Sahateni s-a imbogatit la inceputul acestui an cu trei game noi, ce poarta amprenta Aureliei Visinescu atat la propriu cat si la figurat: Nomad, Artisan si Anima. Aceastra trecere, de la vinurile "de terroir", la vinurile "de autor" si asumarea lor reprezinta un pas important, pe care nu multi oenologi au curajul sa-l faca si care in cele mai multe din cazuri e hotaratoare in privinta imaginii oenologului.

S-a inceput cu o Feteasca Alba Artisan 2009 a carei caracteristica principala a fost data de maturarea in butoaie de stejar romanesc. Si acest lucru e cat se poate de vadit, de la culoarea intensa si stralucitoare, la aroma dominanta de vanilie. Gustul e unul revigorant, cu aciditate placuta, insa nu foarte intensa, post-gustul fiind relativ scurt. Un vin estival, fara doar si poate, ce a fost servit alaturi de un gazpacho presarat cu un pic prea multa ceapa. Combinatia s-a dovedit a fi in avantajul vinului, a carui gust a fost potentat de preparatul culinar.

S-a continuat cu o Tamaioasa Romaneasca 2009, vinificata sec, din aceeasi gama Artisan (ce cuprinde vinuri obtinute exclusiv din soiuri romanesti). Un vin de o culoare densa, asemanatoare uleiul de masline, stralucitoare, a carui arome tipice soiului amintesc de flori de soc, pepene galben si fagure de miere. Aciditatea moderata a facut sa fie usor de acompaniat cu un risotto cu stafide, creveti si rosioara. Chiar daca e cunoscut ca si soi aromatic, vinificarea in sec i-a adus acestei Tamioase Romanesti un plus de versatilitate, putand fi asociat si cu preparate din peste.

A urmat punctul maxim al cinei: creme brulee din spuma de branza de capra si Tamaioasa Romaneasca Reserve 2007, vinificata dulce. Din cate stiu acest preparat nu se afla momentan in lista permanenta a meniului Restaurantului Graf, insa am speranta ca aceasta e doar o situatie temporara.

Trecerea spre vinurile rosii s-a facut prin intermediul unei salate avand la baza branza de capra cu carbune (probabil La Colline), capsuni si samburi de nuca ce a reusit sa stea langa un Pinot Noir 2007 din gama Anima. Dupa cum aveam sa-i marturisesc Aureliei Visinescu, m-a intrigat culoarea maronie a acestui Pinot Noir. Nu e chiar culoarea pe care te astepti sa o intalnesti de la un vin din categoria de pret premium. Insa o data gustat, culoarea nu m-a mai deranjat foarte mult. Daca in nas se fac remarcate aromele de fructe de padure pudrate cu ceva cacao, Pinot Noir-ul isi joaca cartea cea mare pe taninurile fine si matasoase.

Preparatul principal a fost lasat intentionat la urma: muschi de vita cu piure de anghinare servit cu Red Artisan 2007, un cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra. De aceasta data asocierea a fost una clasica carne rosie - vin rosu. Aromele sunt cele specifice Cabernet Sauvignon (le stiti - fructe negre, ciocolata neagra, cafea), in vreme ce gustul aduce mai mult a Merlot cu aciditate si taninuri in parametrii normali.

Am incheiat seara povestind cu Aurelia Visinescu si Delia Banga despre vinuri, studii de piata in domeniu, dar si despre cum este vazut vinul romanesc peste hotare.

Sauvignon Blanc Reserva 2007, Vina Mar

2011-05-30T21:32:00.000+03:00

Inainte de a povesti despre locurile pe care le-am vazut in cea mai recenta calatorie in cateva din tarile ce au facut parte din fostul bloc comunist din Europa voi scrie despre un vin deschis cu o zi sau doua inainte de a ne incepe voiajul.

Am avut privilegiul de a degusta acest vin cu regularitate in fiecare an, incepand cu 2008 si de a-i observa evolutia in timp. In fiecare an, pe la inceputul verii ii fac o vizita lui Marius Cimpoies si cobor in pivnita de pe strada Avram Iancu din Oradea, acolo unde se afla reprezentanta Vino Vero / Vinexpert si nu ies fara sa cumpar o sticla de Sauvignon Blanc Reserva 2007 produs de Vina Mar in regiunea Casablanca din Chile. Daca in urma cu cativa ani vinul era o explozie de fructe exotice alternata de un gust cu o mineralitate ridicata ce amintea de gustul marii, aromele au evoluat interesant sub aspectul unei pastrari corespunzatoare. Incepand cu acest an cred ca se poate vorbi deja de un buchet de invechire, in care fructele exotice si zemoase nu mai sunt atat de galagioase, in randul din fata aflandu-se alunele, fisticul si migdalele. In gust vinul a mai pierdut din mineralitate si chiar daca aciditatea e inca prezenta nu mai exista aceeasi savoare usor sarata. Ca asocieri culinare, daca anul trecut l-as fi pus langa un risotto cu fructe de mare, acum l-as asocia mai degraba cu un piept de pui cu sos de alb cu muguri de pin.

Costa 34 de RON si este disponibil pe evinoteca.ro si in reteaua de magazine Vinexpert si Vino Vero.

Sauvignon Blanc V 2010, Cramele Recas

2011-05-29T20:36:00.002+03:00

Dupa anuntarea rezultatelor si punctajelor concursului de vinuri desfasurat in cadrul VinVest 2011, nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca vinul alb care a luat Marea Medalie de Aur se gaseste in retail si costa sub 20 de RON: Sauvignon Blanc V 2010 de la Cramele Recas. Nu e prima data cand Cramele Recas scot pe piata vinuri de calitate la preturi mici - vezi Chardonnay Frunza 2009. Trecand peste comentariile rautacioase care apar dupa anuntarea castigatorilor concursurilor de vin organizate in Romania, (de genul: "Las' ca stiu eu cat a cotizat cutare firma producatoare pentru, chipurile, standul expozitional!", sau cu trimitere la o pastila de-a lui Toma Caragiu: "Au avut ei pe cineva...") mi-am zis ca trebuie sa incerc un asa chilipir. Zis si facut. L-am luat de pe raft din hypermarket real.

Ajuns acasa, l-am lasat sa-si traga sufletul in frigider, dupa care l-am deschis si l-am turnat in pahar. Culoare galben-pai cu un usor rest de dioxid de carbon. Nas puternic aromat: flori de soc si salcam dar si citrice (grapefruit si lamaie). Caracterul acela de iarba proaspat cosita pe care l-am intalnit ca linie definitorie la alte vinuri obtinute din Sauvignon Blanc a fost lasat de aceasta data intr-un plan indepartat, probabil si datorita publicului caruia se adreseaza vinul. Gustativ se reintalesc citricele semnalate deja, insa vinul e dominat de o aciditate ridicata, un pic prea mare pentru preferintele mele, recomandandu-l ca un bun companion pentru un peste ceva mai gras (sa zicem un crap la gratar). Alcoolul (13%) e bine integrat, nu-si face de cap cu papilele gustative, iar zaharul rezidual e tinut in limitele unui vin sec. Racit bine, va fi o alegere perfecta pentru dupa-ameziele de vara (ce se anunta de pe acum calduroase).

Dupa ce am destupat doua sticle din acest vin, cred ca pot sa dau raspunsul a doua intrebari ce cu siguranta au aparut deja in mintea celor care au citit notele de degustare. In primul rand, da, face banii ceruti - 17-18 RON. E un vin proaspat, de consumat cat mai repede, de preferabil in aceasta vara. In al doilea rand, daca m-as fi aflat in postura de a nota acest vin in cadrul Vinvest 2011 nu cred ca i-as fi acordat un punctaj demn de Marea Medalie de Aur. In acceptiunea mea un vin medaliat cu respectiva distinctie trebuie sa se fie iesit din tipare - sa fie mai mult decat un vin corect, sa aiba caracteristici organoleptice memorabile si sa lase in urma un sentiment de uimire.

Wine e-Shop pe Vinul de Duminica via Good Point Iasi

2011-05-29T16:28:00.002+03:00

Incepand de azi, gratie unui parteneriat incheiat cu magazinul Good Point din Iasi puteti comanda vinuri prin intermediul blogului Vinul de Duminica. Mai exact gratie unei aplicatii dezvolate de Good Point pe care o regasiti implementata in coloana din stranga a blogului. Mecanismul functioneaza destul de simplu, ca la orice alt e-shop.

Spor la cumparaturi!

East Europe Road Trip 2011

2011-05-29T13:53:00.000+03:00

4 tari (Ungaria, Cehia, Germania, Polonia), 9 orase (Gyor, Cesky Krumlov, Praga, Dresda, Leipzig, Berlin, Poznan, Wroclaw, Ostrava), 13 zile, peste 3000 de km. Acesta ar fi rezumatul numeric al celei mai recente vacante (as numi-o mai degraba calatorie) petrecute alaturi de Geta, Ioana si Daniel in tarile din estul Europei amintite mai sus. In spatele cifrelor se ascund locuri minunate, amintirea unei cine medievale pe malul unui rau de munte sau a unui pranz servit pe terasa unui restaurant cocotat in varful dealului, experienta unui concert sustinut fara cusur sau sentimentul de uluire incercat in timp ce admiram una dintre cele mai spectaculoase structuri din centrul Berlinului. Povestile acestor locuri vor fi depanate in curand pe acest blog in compania vinurilor neaose unguresti, cehesti sau nemtesti. Din pacate vinurile poloneze sunt la fel de greu de gasit precum pitici de bronz din centrul Wroclawului.

1 an de Vinul de Duminica.

2011-05-06T08:00:00.004+03:00

Azi se implineste un an de cand am inceput sa scriu pe blogul Vinul de Duminica. Nu o sa stau sa contabilizez numarul de posturi sau note de degustare: nu-s foarte multe, stiu. Mi-ar place sa scriu mai des, de cel putin doua ori pe saptamana, nu doar duminica dupa-amiaza, dar nu gasesc intotdeauna starea necesara si timpul pentru a-mi transpune gandurile.

Dupa cum ati observat, nu e vorba numai despre vinuri pe acest blog. E vorba si despre locurile si oamenii pe care i-am intalnit in jurul vinului. Am avut ocazia in acest prim an de "wine blogging" sa trec pragul catorva crame, centre de cultura a vinului, wine bar-uri, sa particip la cateva festivaluri si targuri de vin. Am avut ocazia sa intalnesc si sa povestesc cu enologi, proprietari de crame, agenti de vanzari, mici negustori, jurnalisti (si bloggeri) sau pur si simplu entuziasti.

Ce urmeaza? In principiu aceleasi lucruri: o lista destul de lunga cu vinuri pe care vreau sa le degust, o lista ceva mai scurta cu crame pe care doresc sa le vizitez dar si cateva surprize.

Recomandarile Vinul de Duminica in Vinul.RO

2011-05-05T22:33:00.000+03:00

Prins cu tot felul de treburi am uitat sa va anunt ca incepand cu numarul 35 (cel din februarie 2011) al revistei Vinul.ro, ma gasiti in paginile revistei alaturi de alti colegi de breasla (George, Alin, Razvan, Ciprian si Cosmin) recomandandu-va unul sau doua vinuri.

Pentru cel mai nou numar, 37, va recomand doua vinuri despre care am scris deja si care cred ca se potrivesc foarte bine cu aceasta perioada a anului: Cuvee Visan 2010 de la Crama Gramma/Casa Olteanu si Sauvingnon Blanc Terra Romana 2010 de la SERVE.

Gama La Cetate Miracol de la Crama Oprisor degustata la Enoteca Millesime

2011-05-04T23:12:00.005+03:00

Stiti coordonatele: joi seara, degustare de vinuri la Enoteca Millesime din Oradea alaturi de membrii Centrului de Cultura si Civilizatie a Vinului. In rolurile principale: 6 vinuri produse de Crama Oprisor din care 5 apartin gamei La Cetate Miracol. Invitat special: enologul Liviu Grigorica. Nu pot sa nu remarc faptul ca la prezentarile si degustarile organizate de Enoteca Millesime sunt prezenti, tot mai des, vinificatorii sau proprietarii cramelor, insotiti de agentii de vanzari din regiune. Despre Liviu Grigorica si vinurile create de acesta la Crama Oprisor presa de specialitate (sau ce-a mai ramas din ea, adica vinul.ro) a scris si in trecut si cu siguranta o va face si in viitor, asa ca pentru iubitorii de vin romanesc numele enologului nu mai reprezinta o enigma.

Primul pe lista, un vin surpriza. Fara nume, fara an. Sticla neetichetata. Pe fisa de degustare nu e notat nimic. Nici un indiciu. Dupa ce e turnat in pahar ni se arunca provocarea: ce vin e? Alb, nas aromat, vanilie, fructe exotice. Personal banuiam un Chardonnay, pana cand l-am gustat: prospetime, senzatii citrice, usor ierbale. Acum semana mai mult cu un Sauvignon Blanc insa mult prea aromat. Ghidati de Liviu Grigorica incepem sa taiem de pe lista imaginara, toate soiurile de vinuri albe cunoscute ajungand in cele din urma sa ni dezvaluie misterul: Sauvingnon Blanc La Cetate Miracol 2010 degustat in premiera, la cateva zile de la imbuteliere. Nu stiu daca e un trend sau o provocare a vinificatorilor din Romania, insa in ultima perioada m-am intalnit cu mai multe vinuri interesant obtinute prin baricarea Sauvignon Blanc-ului urmata ulterior si de cupajarea cu vinuri din alte soiuri: Fume 2009, Budureasca sau Cuvee Amaury 2009, SERVE. In cazul de fata, Sauvingnon Blanc La Cetate Miracol 2010 e un vin ce transmite o impresie olfactiva aromatica, exotica, usor dulceaga in vremc ce gustativ impresioneaza printr-o structura zvelta, vioaie, sprintara.

Daca la primul suspectam o oarecare tenta de Chardonnay (datorita in mare parte baricarii), cel de-al doilea vin nu mai avea nici o taina: Chardonnay La Cetate Miracol 2009. Banane, ananas si alte fructe exotice galbene si dulci, urmate in gust de atingeri matasoase, fine si de un post-gust amplu si cald.

Singurul vin al serii care nu a apartinut gamei La Cetate Miracol, a fost roze-ul. Si sincer nici nu prea avea cum, gama La Cetate fiind gandita ca o serie de vinuri maturate in barique. Ni s-a servit Rose Caloian 2010 obtinut din Cabernet Sauvignon si Pinot Noir, care se dovedeste a fi o alegere foarte potrivita din punct de vedere al raportului calitate-pret pentru zona HoReCa, la pretul de 22 RON. Cu un nas ce aminteste de capsuni, zmeura si trandafiri dublat de o evolutie expansiva in gust, Rose Caloian 2010 are toate sansele sa devina unul dintre cele mai comandate vinuri pe terasele cu staif pe perioada estivala.

Am continuat cu Pinot Noir La Cetate Miracol 2009, care l-a primul contact te intampina cu un complex de condimente (piper verde), urmand sa te invaluie mai apoi cu aromele de fructe rosii "domestice" (cirese, merisoare) si "salbatice" (coacaze rosii). Gustativ e un vin fin, cu atingeri catifelate, cu aciditate redusa si taninuri picate.

Al doilea vin rosu, a fost Merlot La Cetate Miracol 2008. Un vin ceva mai matur, in care baricul isi face simtita prezenta mult mai evident insa nu intr-un mod dezagreabil. Si daca e Merlot atunci in mod cert sunt si visine bine coapte, dar si ceva fructe de padure negre (mure, afine), dublate de un iz vanilat.

In incheiere ne-a fost servit Cabernet Sauvignon La Cetate Miracol 2008, care daca e sa citez caracterizarea facuta de Liviu Grigorica, "e un Cabernet Sauvignon usor de inteles". Aromele sunt cele tipice soiului, la care se adauga si aportul lemnului foarte bine integrat: coacaze, condimente picante, cacao si ciocolata. In gura lasa o senzatie robusta (e vorba totusi de un Cabernet Sauvignon din Mehedinti!) la care isi aduc aportul si taninurile usor imblanzite.

Vinuri de exceptie & haute cuisine oferite de SERVE si Restaurant Graf

2011-04-26T19:44:00.001+03:00

Miercuri seara, 20 aprilie, am fost invitat la Restaurant Graf din Oradea de catre Dan Savulescu, directorul de vanzari al companiei SERVE, sa particip la degustarea celor mai bune vinuri produse de societatea infiintata de regretatul Guy de Poix.

Despre Restaurantul Graf am mai povestit nu cu foarte mult timp in urma, cu ocazia degustarii aici a vinurilor de la Cramele Recas. De atunci staff-ul celui mai luxos restaurant oradean s-a imbogatit cu un somelier, in persoana lui Vlad Muresan si cu doi bucatari: Ionut Lupu si Marius Cosma.

Am ajuns la ora 19 fiind intampinati si condusi la masa, unde ne asteptau deja doi dintre membri grupului Vestik: Anca si Adrian, cu care ne imprieniseram in urma cu cateva luni. In timp ce schimbam amabilitati cu gazdele serii, Dan Savulescu, Louis Heriard Dubreuil (din partea SERVE) si Vlad Muresan (din partea Restaurantului Graf) ne-a fost servit Rose 2010 Terra Romana. Am fost asigurati ca cina nu incepuse si ca respectivul roze ne va tine companie pana cand va incepe efectiv prezentarea si degustarea vinurilor. Prea bine! Servit rece, roze-ul etaleaza arome de zmeura, capsuni si trandafiri, in gust remarcandu-se printr-un echilibru placut, cu o aciditate foarte bine integrata.

Daca s-a inceput cu un roze, aperitivul trebuia sa fie unul de aceeasi culoare: rulouri de somon cu crema de ricotta cu nuci. O asociere tipica (in oglinda) in care preparatul culinar a fost construit pentru a reda aceleasi senzatii cu ale vinului.

A urmat un risotto cu midii (+ alte fructe de mare) si parmezan, langa care a fost asezat Sauvignon Blanc Terra Romana 2010. Preparatul mediteranean s-a impacat de minune cu prospetimea Sauvignon Blanc-ului si cu aromele citric-ierbale a acestuia.

S-a continuat cu o spuma de foie gras acoperita cu o crusta de caramel (!), acompaniata de un Chardonnay Terra Romana 2010, potrivit sezonului estival, mai putin onctuos si mai degraba proaspat. Chiar daca asocierea nu a fost cea mai potrivita (personal as fi preferat tot un Chardonnay, insa cu mai mult corp si mai mult "unt") am apreciat "lectia de gastronomie franceza" oferita de bucatari.

Felul principal s-a prezentat sub forma unui carpaccio de vita cu trufe, rucola si parmezan servit alaturi de o Feteasca Neagra Terra Romana 2008. Trufele, oferite de SERVE (mai precis de trufa.ro) au dominat prin mirosul lor puternic preparatul gastronimic. In ceea ce priveste vinul, acesta s-a mai asezat de la prima intalnire (in decembrie 2010, cu ocazia prezentarii SERVE la Enoteca Millesime), conturandu-si intre timp tipicitatea de soi.

Am incheiat in stil frantuzesc cu un platou de branzeturi (o parte din ele produse in Harghita, aduse de SERVE via magazinul La Medeleni) si un pahar de Cuvee Charlotte 2007, vinul "locomotiva" al companiei infiintata in 1993 de Guy de Poix.

In vizita la VinVest 2011

2011-04-19T20:29:00.005+03:00

Am plecat din Oradea spre Timisoara la putin dupa ce din Turnul Primariei imnul lui Avram Iancu anunta ora 9. 40 de minute mai tarziu faceam o constatare deloc placuta: parcursesem cu greu 35km, oprindu-ne periodic intre semafoarele care limitau traficul pe drumul european E671. Lucrurile nu s-au shimbat foarte mult nici pe distanta pe care a urmat pana la Arad: semafoare, drumuri proaste, limitari de viteza in localitati. In orasul de pe Mures ne-am intalnit cu Pivnicerul si Pivnicera, membrii ai grupului Vestik, pe care am avut placerea sa-i vizitam la "sediu". Am coborat in pivnita Pivnicerului, de la care am primit cu aceasta ocazie un Chardonnay Sole, Cramele Recas. Nu a fost foarte greu sa-i convingem sa vina cu noi la VinVest, mai ales ca vizitasera deja Salonul de Vinuri Internationale de la Timisoara si cu o zi mai devreme. Asadar, cu Pivnicerul pe post de ghid rutier nu am avut probleme sa iesim din intortocheatul Arad si nici nu ne-am pierdut pe vreo straduta in timp ce cautam Centrul Regional de Afaceri Timisoara.

Am descins in momentul in care inconjurat de presa si organizatori, Dorin Popa anunta vinurile medaliate. Judecand dupa zambetele pe care reprezentantii anumitor producatori le aveau puteam sa-mi dau seama cu usurinta daca vinurile lor au luat medalie. Cu paharul de degustare la gat si cu programul in mana am luat la rand standurile producatorilor pe care mi le notasem deja cu cateva zile inainte. Am inceput cu Crama Budureasca, unde alaturi de Vica Necula, reprezentantul regional de vanzari al cramei am degustat mare parte din gama de vinuri rosii. L-am avut alaturi pentru cateva vinuri si pe Serban Damboviceanu, aflat la VinVest in calitate de vizitator. Preferatul meu s-a dovedit a fi un Cabernet Sauvignon 2007 din gama Origini. Mai departe, la standul WineRo, am redegustat Enira 2007 in timp ce Pivnicerul si consoarta lui se bucurau de Enira Reserva 2006. Varianta din 2007 a cupajului creat de Marc Dworkin urmareste acelasi trendmark pe care l-am recunoscut si in cupajele anterioare, insa mult mai bine slefuit si cu barique-ul mult mai bine integrat. Ajunsi la standul SERVE, directorul de vanzari, Cornel Savulescu ne-a intampinat cu vinurile medaliate: o frumoasa Fetasca Alba Vinul Cavalerului 2010, un Chardonnay Terra Romana 2010 foarte proaspat, un Rose 2010 ce se pare ca va fi etalonul roze-urilor romanesti in acest an, incheind in cele din urma cu un Cuvee Charlotte 2007. In timp ce degustam vinurile celor de la SERVE i-am intalnit si am schimbat cateva pareri cu Mihai Chituc de la Cramele Halewood, Mihai Ion de la Budureasca sau Delia Banga de la Crama Noastra. Standul Cramei Basilescu a fost singurul stand dotat cu ceva mai multe mese si scaune, pentru ca vizitatorii sa se poata bucura de vinurile cramei din Dealu Mare, in timp ce schimba pareri cu alti iubitor ai vinului. Lucru pe care l-am facut si noi in compania Clarei Kardos si a vinurilor Cramei Basilescu, dintre care urmatoarele mi-au atras atentia: Sauvignon Blanc Eclipse, Feteasca Alba Eclipse si cupajul Perfectio. La standul Senator am facut cunostinta cu Sorin Trandafirescu si cu vinurile pe care nu apucasem sa le cunosc in urma cu o luna la GoodWine: Gama Omnia si Gama Glia. "Descoperirea" a reprezentat-o Babeasca Neagra din gama Glia, care merita o atentie deosebita si degustata in tihna pentru a-i putea analiza intregul complex olfactiv. La Cramele Recas, dintr-o curiozitate personala am incercat Chardonnay Cocosul 2009, vin recomandat in trecut de Razvan Jurca, ce s-a dovedit a fi intr-adevar unul din cele mai bine construite Chardonnay-uri de la noi. Cel din urma stand pe la care am trecut a fost cel al Domeniilor Boieru, o societate care exploateaza 100 de ha de vita de vie in Ciumbrud langa Aiud, judetul Alba. S-au dovedit o revelatie in ceea ce priveste raportul calitate-pret, cu o varietate ce se axeaza in special pe vinuri mai democratice (demiseci) insa cu rezultate deosebite in ceea ce priveste vinurile seci. Dintre acestea am fost surprins placut de un Sauvignon Blanc 2010 pe care de altfel l-am si cumparat.

Am parasit Timisoara putin dupa ora 7, insotiti de aceeasi doi vestici, ce ne-au fost tovarasi de drum pana la Arad. Ne-am promis sa ne revedem si cu alte ocazii, tot in jurul vinului, in Oradea, Arad sau cine mai stie pe unde.

Marele aport al VinVestului si al evenimentelor de acest gen este faptul ca aduna sub acelasi acoperis timp de 2 sau 3 zile un amestec eterogen de iubitori ai vinului, care interactioneaza, degusta, impartasesc idei. Insa ca orice alt eveniment si VinVestul din acest an a avut parti bune si parti perfectibile.

O sa incep cu cele la care se mai poate lucra:
- paharul de degustare, care spre dezamagirea mea nu se ridica la standardul de pahar de degustare.
- programul evenimentului, care sa cuprinda o lista cu vinurile lansate in premiera (nu doar a marilor sponsori) si o harta a dispunerii standurilor in cadrul spatiului expozitional.

La capitolul realizari m-au bucurat sa descopar urmatoarele:
- in cadrul standului Cramei Basilescu a fost creat un spatiu cu mese si scaune; se pare ca cineva citeste ce scriem pe bloguri :)
- organizarea in paralel in exteriorul spatiului expozitional a unui perimetru destinat Produselor traditionale

Lista vinurilor medaliate la VinVest 2011

2011-04-18T09:27:00.000+03:00

Sambata, 16 aprilie, am vizitat Salonul International de vinuri VinVest 2011 organizat la Timisoara. Povestea cu vinurile si oamenii pe care i-am intalnit cu aceasta ocazie vi-o impartasesc mai pe dupa-amiaza. Deocamdata iata lista cu vinurile medaliate:

Rezultate vinuri medaliate la concursul national de vinuri si bauturi alcoolice Vinvest 2011

Sursa: vinvest.ro

Soiree Millesime: mic festin gastro-enologic la Enoteca Millesime

2011-04-17T22:01:00.002+03:00

Vineri 15 aprilie, pe inserate, am participat alaturi de Geta la un eveniment special organizat de Enoteca Millesime la sediul lor din Oradea, de pe strada Romana Ciorogariu nr. 49. Soiree Millesime a fost un episod pilot pentru o serie de evenimente gastro-enologice ce se doresc a avea loc sub umbrela Enotecii Millesime. Alaturi de bucatarul Ioan Matei a fost alcatuit un meniu cu patru preparate culinare asociate cu patru vinuri. Cred ca de aceasta data fotografiile vor descrie mai bine despre cum s-a prezentat meniul decat as putea-o face eu.

Creveti marinati in cosulet de salata & Rhein Extra Brut, Cramele Halewood.

Piept de rata cu sos de portocale & Solo Quinta 2010, Cramele Recas.

Piept de curcan, umplut cu gorgonzola, foie gras si mango asezonat cu sos de rodii si sparanghel infasurat in zucchini & Syrah 2008 Nachbil.

Pere Williams cu sos de ciocolata alb-negru & Busuioaca de Bohotin 2009, Crama Basilescu.

VinVest 2011

2011-04-14T01:51:00.000+03:00

In perioada 15-17 aprilie 2011, la Centrul Regional de Afaceri Timisoara are loc Salonul International de vinuri Vinvest 2011. Lista cu expozantii si alte detalii utile se gasesc pe site-ul oficial al evenimentului.

Mi-am planificat sa ajung la Vinvest in cea de-a doua zi (sambata), pentru care mi-am pregatit deja o lista de vinuri pe care vreau sa le gust precum si producatori pe la standul carora vreau sa trec. Lista cu vinuri nu cuprinde numai noutatile anuntate deja de unii producatori ci si cateva vinuri despre care am citit si pe care doresc sa le incerc.

La capitolul noutati (dintre care unele anuntate deja) i-am notat pe urmatorii: Crama Basilescu (cu doua vinuri, un cupaj alb - Genesio si unul rosu - Perfectio), Crama Budureasca, Gramma (un cupaj alb - Cuvee Visan 2010), Domeniile Boieru (indiferent cu ce se prezinta pentru mine va fi o noutate), Cramele Pancota.

La capitolul curiozitati si re-degustari mi-am propus sa incerc: Enira 2007 - Bessa Valley / WineRO, Cabernet Sauvignon 2007 si Chateau Valvis 2002 - Domeniile Samburesti, Chardonnay Cocosul 2009 si Cuvee Uberland 2008 (bine aerisit) - Cramele Recas, gama Glia - Senator, Chardonnay Terra Romana 2010 si Millenium Rosu 2007 - SERVE.

Sauvingnon Blanc Terra Romana 2010, SERVE

2011-04-13T23:46:00.000+03:00

Chiar daca in ultimele doua dimineti m-am trezit cu ploaia lovind in geam, si cu un cer de un gri demn de fotografiile lui Bumbut, din punct de vedere calendaristic a venit primavara! Da, primavara, cu verdele ei crud pe care iti e de ajuns sa-l vezi si deja stii ce miros si eventual ce gust are!

Din pacate nu toti ne putem bucura de privelistiile astea primavaratice cu dealuri populate de livezi cu pomi in floare sau de campuri inverzite pe care pasc oile, mai ales daca ne castigam traiul intr-un birou mai mult sau mai putin corporatist butonand in fata unui monitor de 21". Ei bine, pentru bucuria noastra, a sclavilor din jungla de beton armat care nici nu visam sa batem campurile sau dealurile intr-o zi ploioasa de aprilie in cautarea vreunei cornute ratacite, compania SERVE a imbuteliat un vin care miroase si are gust de primavara: Sauvignon Blanc Terra Romana 2010. Un vin pe care sa-l savuram in una din dupa-amiezele petrecute acasa, in timp ce butonam, din nou, de data asta din fata unui monitor de 15" sau 17" pentru cea de-a doua slujba...

Pana sa fie gata pieptul de pui si sosul alb aferent, am turnat vinul in pahar pentru a-i admira culoarea galben pai cu tente verzui. Nasul e tipic, imi permit sa spun ca e chiar un miros "standard" de Sauvignon Blanc: ierbal (verdele acela crud de primavara), citric (lamai verzi si fructe exotice indeosebi citrice), mineral (prima impresie a fost roca de munte, dar mai potrivit mi se pare pietrisul de rau). Gustul e o continuare naturala a aromelor descoperite in nas: prospetime, sustinuta de o aciditate ridicata dar placuta, la care se adauga un continut de alcool (13%) foarte bine integrat. A mers bine cu pieptul de pui cu sos alb de piper verde, insa cea mai reusita combinatie se pare ca e cea cu fructe de mare sau pastrav proaspat.

Sticla de vin a fost primita de la producator. Pretul unui Sauvignon Blanc Terra Romana 2010 variaza undeva intre 30-35 de RON in magazinele de specialitate.

Jazz si Vin @ Social Club Orgine

2011-04-12T01:04:00.005+03:00

La sfarsitul saptamanii trecute (2-3 aprilie 2010) am luat calea Clujului cu scopul declarat de a lua pulsul orasului de pe Somes, de a ma intalni cu o parte din fosti mei colegi facultate si de a participa la un eveniment inedit desfasuat la Social Club Origine: concertul De la Folclor la Jazz sustinut de Irina Sarbu si Marius Mihalache & Co, dublat de degustarea a 6 vinuri din portofoliul Cramelor Halewood.

Pe scurt despre vizita la Cluj: am asistat la re-inaugurarea statuii lui Matei Corvin (renovata, curatata si impodobita cu lauri de aur), am urcat in Bastionul Croitorilor (renovat, restaurat si transformat intr-un amplasament ce se doreste a fi un viitor loc de desfasurare a expozitiilor sau a altor evenimente culturale), am trecut pragul magazinului de vinuri Crama Noastra, ca mai apoi sa ajungem la Restaurantul Toldi (a carui bucatarie ardeleneasca e pe placul romanilor si ungurilor deopotriva).

Conform planului deja stabilit, spre seara am ajuns la Social Club Origine. Magazinul de carti si vinuri pe care il vizitasem anul trecut in iulie s-a transformat intr-un wine-club 2.0 (daca e sa tin cont si de faptul ca are o scena pentru concerte). M-a bucurat revederea cu Andreea Duminicioiu precum si intalnirea cu Vlad Muresan, care incepand cu aceasta luna va ocupa pozitia de sommelier la Restaurant Graf din Oradea.

O data ocupate locurile la masa rezervata in prealabil, au inceput sa ne fie prezentate si servite vinurile. Primul, Chardonnay Theia 2009 de la Cramele Halewood. Dupa o prima experienta nu tocmai placuta cu acest vin aveam de gand sa-l reincerc, din dorinta personala de a inlatura orice urma de banuiala cu privire la mirosurile straine detectate cu ocazia primei degustari. Primul nas mi-a confirmat urmatoarele lucruri: faptul ca sticla destupata de mine (de altfel primita de la producator) avea o problema de fermentare si faptul ca datorita fermentatiei in barique-ul american de la care a imprumutat aroma de vanilie si crema de unt vinul ar trebui lasat putin la aerisit. Gustativ e tot ce-ti doresti de la un Chardonnay de Lume Noua: amplu, matasos, nu foarte complicat si relativ usor de baut. I-a urmat un vin argentian: Torontes Broquel 2009 produs de Trapiche. Un vin proaspat, citric, usor aromat (petale de trandafir), a carui prospetime e sustinuta de o aciditate pe masura.

O data incheiata prima parte a prezentarii enologice (dedicata vinurilor albe), Vlad Muresan a parasit scena, facand loc cvartetului format din Irina Sarbu, Marius Mihalache, Nicu Baran si Dragos Mihu. Proiectul De la Folclor la Jazz propune interpretari in maniera jazz a unor cunoscute cantece populare romanesti majoritatea desprinse din repertoriul Mariei Tanase. O abordare originala in care "nervul" si tehnica lui Marius Mihalache completeaza blandetea si usoara timiditate a Irinei.

In pauza de concert am continuat cu partea a doua a prezentarii si degustarii de vinuri, dedicata segmentului rosu. S-a re-inceput cu un vin produs de Cramele Halewood: Pinot Noir Kronos 2009, tanar, de o culoare stralucitoare, in care se simt fructele rosii precum si cateva note lemnoase, insa care din punct de vedere gustativ mai are nevoie de ceva timp la sticla pentru a se rotunji. Urmatorul pe lista: un Malbec Broquel 2008 de la Trapiche din Argentina, a carui arome de fructe de padure, gust catifelat si senzatii picante de pe final l-au facut sa devina unul dintre cele mai indragite vinuri ale serii. Cel putin la masa la care stateam eu. Revenind pe plaiuri mioritice am facut cunostinta cu Cabernet Sauvignon Hyperion 2006 de la Cramele Halewood. Un Cabernet Sauvignon modern, aflat in floarea varstei, din a carui paleta olfactiva nu lipseste nimic: coacaze negre, visine amare supracoapte, ciocolata neagra si cacao. Barique-ul si-a lasat amprenta nu doar asupra mirosului prin aromele colaterale dar si asupra gustului, imprumutandu-i o tenta dulce si rotunjind taninurile picante. Din aceeasi gama am avut placerea sa ma intalnesc si cu Feteasca Neagra Hyperion 2009, succesorul "de facto" al uneia dintre cele mai bune Fetesti Negre produse in Romania. Chiar daca nu mai e atat de tenebros si intunecat precum versiunea din 2008, Feteasca Neagra Hyperion 2009 pastreaza in mare liniile care au impus standardul in urma cu doi ani. Arome de fructe negre (prune, coacaze, afine), gust catifelat, taninuri picante si uscate si un post-gust lung si cald.

Concertul a continuat, cei patru purtandu-ne de la folclor (Ileana Ileana, Pe deal pe la Cornatel, Of inimioara) la jazz (Erykah Badu - Plenty) incantand audienta prin solo-uri de tambal sau tobe ori prin reprize de scat. O seara incantatoare cu mult etno-jazz si vin...

Degustare de Merlotenberg la Enoteca Millesime

2011-04-11T00:11:00.005+03:00

Daca e joi, e degustare de vinuri la Enoteca Millesime din Oradea! Daca e Rotenberg, e Merlot! In consecinta, joi, 7 aprilie am fost invitat la Centrul de Cultura si Civilizatie a Vinului - Enoteca Millesime pentru a participa la prezentarea si degustarea Merloturilor produse de Cramele Rotenberg.

Merloturile artizanale produse de Mihail Rotenberg nu-mi erau chiar straine. In trecut ma intalnisem cu Merlot Rapsod 2008, Merlot Menestrel 2007, iar ceva mai recent facusem cunostinta si cu artileria grea a producatorului in cadrul targului de vinuri Goodwine 2011 - editia de primavara.

Despre cum a inceput sa produca vinuri in Dealu Mare, despre descoperirea identitatii dar si despre branding-ul vinurilor a povestit chiar initatorul acestui proiect, proprietarul cramei, Mihail Rotenberg. Pe scurt, primul vin produs de Mihail Rotenberg in Ceptura dateaza din 2006 si este asa cum puteati banui un Merlot. Momentul avea sa fie decisiv pentru tot ceea ce a urmat, Rotenberg axandu-si vinurile doar pe acest soi de strugure, jucandu-se intre timp cu alegerea perioadei de macerare, diverse drojdii selectionate, plaiurile de pe care provin strugurii, varii bariqueri de stejar cu diverse nivele de ardere si aflate la diferite varste de folosire. In ecuatie au mai aparut expertiza si consilierea oferita de enologul Liviu Grigorica, brandingul produs de George Moisescu si nu in ultimul rand etichetele ilustrate de Ruxandra Ilfoveanu.

Degustarea a inceput cu Merlot Rapsod 2008, vin servit direct din sticla, fara a fi carafat in prealabil, amanunt ce a contat pentru puterea de exprimare a vinului in pahar. Mai retinut la inceput, vinul s-a deschis treptat scotand la iveala aromele caracteristice de visine si fructe rosii (dintre care ciresele se resimt si in gust) precum si note de cafea si putina ciocolata neagra. Comparativ cu prima degustare a acestui vin (imediat dupa lansarea la raft), taninurile s-au mai inmuiat, vinul pierzand un pic din corpolenta. Chiar si cu aceste mici neajunsuri vinul ramane una dintre cele mai bune alegeri de la raft in sub 20 de RON.

A urmat Merlot Menestrel 2008, vin obtinut din strugurii culesi de pe acelasi plai (Jugaurs) ca si Merlot Rapsod 2008, insa spre deosebire de acesta, a petrecut 12 luni in barique-urile de gorun romanesc. Fara o aerisire prealabila vinul s-a ceva deschis mai greu, ajungand de abia dupa minute bune de frecat in pahar sa isi manifeste mult laudata fructuozitate. Date fiind aceste neajunsuri (ale aerisirii) consider ca ar fi oportuna mentionarea acestei operatiuni pe contraeticheta inainte de degustarea vinului.

Merlot Emeritus 2008 reprezinta al doilea vin "de terroir" produs de Cramele Rotenberg nelansat inca pe piata si degustat in premiera la Enoteca Millesime. Tinand cont de comentariile producatorului, acest vin nu e inca in forma sa finala, nu a vazut decat foarte putin lemnul si cel mai sigur pana in momentul in care va junge pe piata se va prezenta altfel. La sugestia lui Mihail Rotenberg am degustat acest vin comparativ cu fratele sau mai mare, Merlot Emeritus 2007, cel dintai reprezentant al vinurilor "de terroir" de la Cramele Rotenberg. Chiar daca olfactiv cele doua vinuri au elemente comune: lemn ars, piele, tabac, condimente (piper verde), visine (de aceasta data ele aflandu-se in plan secund), gustativ vorbim de doua vinuri care seamana destul de putin. Cel tanar are taninuri moi, catifelate, usor condimentate, cu o structura aflata inca faza de constructie si care mai are de acumulat ceva "experienta" pana sa ajunga la titulatura cu care se mandreste. In schimb, varianta din 2007 se poate mandri cu titulatura "Emeritus" gratie unei structuri compacte si a unui impact gustativ puternic, taninos si picant.

Dupa doua vinuri de terroir a venit randul unui vin "de teroare": Merlot Notorius 2007! Il degustasem deja la GoodWine, in urma cu aproximativ o luna, cand mi-a lasat impresia unui vin cu o structura rigida, de-a dreptul colturoasa, a carui taninuri iti lasau adancituri pe peretele interior al obrajilor. Nu a fost cazul acum. Vinul a fost lasat sa respire linistit in decantor ca mai apoi sa "explodeze" in pahar, "azvarlind" in toate directiile arome de ciocolata, cafea si lemn ars. In gura e catifelat, mangaind palatul, pe final aratandu-si dedesubturile taninoase si iuti insa nu intr-o maniera brutala.

Vinurile produse de Cramele Rotenberg exprima diferite expresii si experimente ale lui Mihail Rotenberg, care si-a permis luxul de a se juca cu strugurii, terroir-ul, drojdiile sau barique-rile, nefiind constrans in demersul sau de datorii la banci sau creditori nemilosi. Dupa 5 ani de joaca cred ca IT-istul transformat in enolog si-a gasit identitatea gustului si a inteles potentialul terroir-ului, astfel ca de acum incolo ma pot astepta probabil la doua categorii de vinuri din partea Cramelor Rotenberg: o serie ce va cuprinde vinuri "de terroir" (destinate in special segmentului super-premium) precum si o serie "de teroare" (ce va cuprinde vinuri ceva mai comerciale, in care va abunda lemnul, si care eventual vor avea un usor rest de zahar).

Vinurile Senator degustate la Enoteca Millesime

2011-04-06T23:14:00.003+03:00

In urma cu aproape doua saptamani, maiprecis in seara zilei de joi 17 martie, am fost invitat sa participalaturi de alti membri ai Centrului de Cultura si Civilizatie aVinului la prezentarea si degustarea vinurilor produse de SenatorProdImpex. Sper ca acest decalaj de zile scurs intre datadesfasurarii evenimentului si data postarii sa nu-i deranjeze pecititorii acestui blog (multi, putini, cati or fi).

Insarcinat cu prezentarea companieiSenator ProdImpex si a vinurilor a fost tanarul Alexandru Pastrav,manager de vanzari pe zona de Vest a tarii. Pe scurt, compania detine850 de ha de vita de vie (cred ca e cel mai mare exploatator de viecare a trecut pragul CCCV pana acum) imparite in patru podgorii:Husi, Vrancea, Insuratei si Tirol (nu e cel austriac, ci e vorba de opodgorie aflata in arealul Dealurile Banatului). Pana la fineleanului trecut compania era prezenta doar in segmentul retail, cu gamaMonser - Soiuri pure romanesti pentru boieri si obrazuri subtiri,compusa dupa cum ii spune si numele in exclusivitate din soiuri pureromanesti. Segmentul HoReCa a fost atacat la sfarsitul anului trecutcu doua game, a caror identitate a fost creata de George Moisescu:Varius si Senator Private Collection urmate in aceasta primavara deGlia, Suav si Omnia. Dintre acestea in cadrul degustarii desfasuratala Enoteca Millesime au fost prezentate vinuri apartinand gamelorVarius si Senator Private Collection.

Startul l-a dat un Sauvignon BlancVarius 2009 obtinut din strugurii culesi din podgoria Tirol. Auriu,cu un nas atipic: floral (tei, salcam) si usor fructat (lamaieverde), nici vorba de notele ierbale sau de exoticul "pipi depisica". Gustul e proaspat, cu o aciditate bine integrata, pefinal facandu-se simtita si o anumita mineralitate ce lasa in gura oimpresie armonioasa. Am continuat cu Private Collection Alb 2009, uncupaj de Sauvignon Blanc, Feteasca Regala si Riesling Italian obtinutdin struguri culesi din podgoria Husi. Barique-ul se simte de laprimul contact olfactiv, insa nu domina mirosul ci mai degraba ilinvaluie, incadrand intr-un mod placut aromele de flori si fruct(pere, mere golden). Gustativ nu e impresionant, aciditateaaflandu-se in plan secundar, finalul fiind dominat de note amarui.

Primul vin rosu a fost un Merlot Varius2007 obtinut din struguri proveniti din podgoria Vrancea. Un Merlotmediocru, cu nas iodat, usor oxidat, corp mediu, cu aciditateridicata si taninuri retinute in exprimare. A urmat din aceeasi gamaCabernet Sauvignon Varius 2007, vin obtinut din struguri culesi dinTirolul banatean. Vinul etaleaza o culoare rosie stralucitoare, nasulfiind de aceasta data cat se poate de tipic: coacaze negre, fructe de padure. Gustul e unul mai degraba rustic, necizelat, in care aciditate iese in evidenta din structura vinului. Al treilea vin rosu si de altfel celdin urma degustat a fost un cupaj de Feteasca Neagra, CabernetSauvignon si Merlot, baricat timp de 12 luni: Private Collection Rosu2008. Un vin in care se simte inca tineretea viei si care da cartilepe fata de la inceput: aromele tipice de Feteasca Neagra (prunaafumata, fructe negre) se imbina armonios cu cele ale CabernetSauvignon-ului (coacaze negre, ciocolata neagra) dand nastere unuicomplex olfactiv ce evolueaza pe masura aerisirii. Gustul ecatifelat, cu un echilibrul placut intre astringenta si aciditate.

Dupacum era de asteptat vinurile din gama superioara Senator PrivateCollection s-au prezentat mai bine decat cele din gama inferioaraVarius. Tinand cont ca e vorba de un producator care gestioneazapeste 850 de ha imprastiate in 4 podgorii din zone climatice destulde diferite, consider ca rezultatul e multumitor.

P.S. : Dupa ce am pierdut acest post de 2 ori, gratie nenumaratelor probleme pe care le are functia de editare din Blogger, am reusit intr-un final sa-mi recuperez 90% din post gratie informatiilor de aici.

Good wine, nice people

2011-03-27T20:06:00.004+03:00

In urma cu doua saptamani (adica in perioada 12-13 martie), am participat impreuna cu Geta la targul international de vinuri Good Wine, desfasurat la World Trade Plaza din Bucuresti. Desi Good Wine a ajuns la cea de-a cincea editie, pentru noi participarea la acest targ a fost o premiera, ce a adus cu ea toate elementele specifice: vinuri noi, oameni noi.

Despre vinuri au scris deja colegii mei de "breasla", pe care am avut (in sfarsit) ocazia si placerea sa-i cunosc: Ciprian & Alina, George, Nicusor, Alin & Nicoleta si Cosmin. I-am surprins in actiune si pe membri colectivului redactional de la Vinul.RO: Cezar Ioan, Valentin Ceafalau, Horia Hasnas si nu in cele din urma Alexandra Holhos. La standuri, am avut placerea sa stau de vorba si cu o parte din creatorii vinurilor: Aurel Rotarescu la S.E.R.V.E., Liviu Grigorica la Crama Oprisor, Mihail Rotenberg la Cramele Rotenberg, Livia Garboiu la Crama Garboiu. Despre vin dar si despre alte cele am avut ocazia sa povestesc cu Louis Heriard Dubreuil - directorul comercial de la SERVE, cu Bogdan Bocse, tizul meu - caruia sper ca i-am deschis apetitul pentru vinurile bine si cu Lucia Ilie, colega Getei - pe care ma bucur ca am initiat-o in degustarea vinurilor.

Nu am sa insist asupra vinurilor, intrucat cred ca degustarea vinurilor in cadrul unui targ de vinuri e de multe ori influentata de o serie de aspecte colaterale, ci am sa ma rezum asupra celor care mi-au atras atentia. Am sa incep cu cei aflati chiar cum intrai in spatiul expozitional, pe dreapta: S.E.R.V.E.: Terra Romana Chardonnay si Millenium Rosu, vinuri pe care le-am degustat in compania unei delicioase zacuste de trufe! Despre Cuvee Amaury si Cuvee Charlotte nici nu cred ca are rost sa mai pomenesc :). La standul Vinarte, d-l Costel Cainasimir m-a servit cu un Negru de Dragasani 2009 mai evoluat decat ceea ce gustasem eu in preajma Craciunului. La standul Cramelor Rotenberg am facut cunostinta cu aproape toata artileria, din care mi-au ramas intiparite in minte (dar si pe papile) nou lansatul Merlot Notorius (un pugilist de mare clasa, in genul lui Muhamad-Ali), precum si Merlot Menestrel 2008. In compania lui Liviu Grigoria am degustat la Crama Oprisor, un foarte interesant Zinfandel vinificat in alb din gama Caloian, Cabernet Sauvingnon 2008, si o seducatoare Tamaioasa Romanesca din gama La Cetate Miracol. Cea mai placuta surpriza a venit din partea Asociatiei Micilor Producatori de Vinuri din Republica Moldova, mai precis a Cramei F'autor de unde am si achizitionat doar o sticla de Riesling de Rein, pentru ca din pacate din celelalte nu mai erau.

Nu pot sa nu dezvalui ca in cea din urma zi a targului, duminica, ne-am intalnit cu Gabi Lacureanu, care ne-a invitat (sau mai bine zis rapit?) sa vizitam Crama Basilescu din Urlati. Intr-o ora, treceam pragul cramei si degustam noile vinuri, ce urmeaza sa iasa pe piata in curand. In opinia mea cupajul rosu promite sa fie peste celebra Feteasca Neagra Ancestral 2008, atat de apreciata de toata lumea. I-am promis lui Gabi sa revenim si sa-l vedem in actiune in plin sezon, mai precis in septembrie cand planuim sa vizitam o mare parte din cramele aflate in Dealu Mare.

Nu pot sa compar aceasta editie a targului cu precedentele, intrucat aceasta editie este prima la care particip, astfel incat nu pot aprecia daca acest Good Wine a fost mai bun decat anterioarele. Totusi, am cateva obiectii referitoare la organizare. Am simtit lipsa unui program cu evenimentele desfasurate in timpul targului si cu noutatile in materie de vin de la fiecare stand. Mi-ar fi placut ca pe langa degustarile de la standuri sa particip si la diverse work-shop-uri sau master-class-uri organizate in timpul targului. Sper ca editia din toamna sa nu sufere de aceste lipsuri. :)